Piatra Craivii
Data publicării: 07 iun 2021
Odată ce ajungi prin apropiere de Alba - Iulia o stîncă mare îți va atrage atenția. Este Piatra Craivii, un adevărat monument al naturii.
Ca să ajungi la ea sunt multe posibilități și multe trasee marcate. O poți face din Ighiel trecînd peste Platoul Carstic Ciumerna. O poți face din Bucerdea Vinoasă urmînd un traseu marcat. O poți face din satul Cricău sau din Poiana Galdei.
La sugestia gazdei unde ne-am cazat noi am ales o variantă care pleca pe un traseu nemarcat din localitatea Craiva Veche.
Mergem cu mașina pînă în satul Craiva. La ultima casă asfaltul se termină, iar de acolo se merge pe un drum forestier. Care avea să se dovedească destul de prost. Atît de prost încît nu am putut ajunge chiar pînă în Craiva veche.
Parcăm pe unde putem și mergem pe jos pe drumul cel rău.Nici nu pornim bine Începem să întîlnim urme că acest sat a fost cîndva locuit. Au rămas stilpii de la porți, beciuri, fundații de casă. Biserica din sat este o ruină. Turnul, zona cu altarul au mai rămas în picioare.
Mai sunt cîteva clădiri care stau în picioare dar care lasă impresia că e doar o chestiune de timp pînă se vor prăbuși. Satul nu e complet pustiu. Undeva vedem o mașină de teren parcată într-o curte însă nu e nimeni prin zonă.
Mergem pînă la capătul satului unde este o gospodărie semi-abandonată păzită de cîini. Apoi trecem micul pîrîu Craiva și începem o urcare strașnică pe un drum de pămînt ce străbate niște plaiuri.
La finalul acestei urcări ajungem lîngă o stînă. Ciobanii se vede că au condiții ceva mai moderne căci au în apropiere o rulotă. Oile nu sunt prin preajmă. Doar un cîine ne latră fără convingere.
Puțin mai sus întîlnim un drum de pămînt aflat în stare bună. De aici vom merge pe un marcaj triunghi roșu care vine din satul Bucerdea Vinoasă. Drumul este în stare bună, am văzut și cîteva mașini 4x4 pe el.
În fața noastră mai sunt doi turiști, din urmă ne mai prinde unul. Intrăm în vorbă cu el. Ne spune că e din Sibiu și că e cu familia. Dar a plecat mai tare fiindcă vrea să urce și pe Piatra Craivii. Replica mea a i-a provocat un hohot de rîs:
- Cum să faceți una ca asta? Vă abandonați familia în munți?
După cîteva curbe avem în față o priveliște copleșitoare. Piatra Craivii se arată în toată măreția ei. Vestea mai proastă pentru noi este că încă mai avem destulă diferență de nivel. Ba mai mult, ne așteaptă și o coborîre. La poalele stîncii se vede o casă, sau cabană. Om vedea ce-i cu ea.
Începem să coborîm. În punctul de minim drumul se desparte în trei. Cel mai de jos coboară și mai mult, este mai lung dar și în stare bună, poate fi parcurs cu mașina. Cel din mijloc arată cam jalnic, însă urcă o pantă mai domoală. În fine cel de sus urcă pieptiș o pantă mare.
Alegem varianta din mijloc și s-a dovedit cea mai bună pentru urcare.După ce dovedim panta urmează o lungă curbă de nivel care ne scoate aproape de căsuța de care spuneam mai sus.
Aproape găsim un izvor cu apă rece și bună. A picat la fix mai ales că a fost o zi caldă și copiii mi-au tot cerut apă.
De aici intersectăm iarăși drumul de mașină și mergem pe el. Căsuța este închisă, nu e nimeni în jurul ei, nu este nimic scris, așa că nu știm ce hram poartă. Peste cîteva sute de metri alungem sub creasta matematică a Pietrei Craivii. Aici schimbăm marcajul. Urmează să urcăm pe punct albastru. Indicatorul ne cam taie elanul, ne spune că avem de mers cam o oră pînă pe vîrf.
Marcajul punct albastru e vechi, aplicat rar. Îl urmăm pînă la baza stîncii. Acolo avem de făcut o alegere: să mergem spre stânga sau spre dreapta. GPS-ul zice stînga însă nu se vede nici marcaj și nici vreo potecă cît de cît.
În dreapta nu este marcaj, dar se găsește o potecă. Alegem dreapta. Și începem să urcăm în speranța că vom regăsi marcajul mai sus. Nici vorbă. Cu toate astea continuăm urcînd din greu. Ideea este acum să prindem un loc în care să ne putem urca în creastă.
De departe zărisem o astfel de posibilitate și acum o căutam în teren. Și o găsim. Ba mai mult, dăm de o potecă clară, de pămînt, ce evident este circulată. Urcăm în creastă și regăsim și marcajul punct albastru. Imediat ne revedem cu domnul din Sibiu.
Traseul devine mai tehnic, are uneori poțiuni ceva mai expuse. Maria se bucură că se poate cățăra. Merge bine, are siguranță. Dar la un moment dat îmi spune:
- Tati, mi-e frică.
Am stat mai aproape de ea ghidînd-o unde avea nevoie. Din fericire marcajul este mai des și mai bine aplicat. Doar în vreo două locuri este pus aiurea, în niște zone care nu pot fi urcate în siguranță. Dar care pot fi ocolite cu ușurință.
Ajungem în final și pe cel mai înalt punct. Aici este o cruce mare din fier cu o inscripție cam ciudată. Mai sunt doi turiști care însă pleacă repede.
Ne uităm la ceas. Nu ne-am descurcat chiar rău, am urcat în 40 de minute și nu într-o oră cum zice indicatorul.
Facem o lungă pauză. Copiii sunt flămînzi, mănîncă bine. Eu fac puțină geografie. Ziua este foarte limpede. Se văd chiar Bucegii, Piatra Craiului, Iezer-Păpușa, Făgărașii. Piatra Cetii e aproape, se văd Colții Trascăului, Cheile Rîmeților. Iar în depărtare se observă pete de zăpadă pe Muntele Mare.
Începem să coborîm cu aceeași atenție. Nici acum nu ținem marcajul pînă la capăt. Coborîm pe la mijlocul crestei și ținem o potecă clară ce merge pe jos, prin iarbă paralel cu creasta. Se oprește într-o șa. De acolo este drum care ține cumva culmea dealului iar la final coboară puternic pînă la drumul de mașină.
George a adormit în rucsacul port-bebe. Afară e cald. Undeva observ un drum care merge prin pădure. Verific pe GPS și văd că drumul duce în zona stînei pe lîngă care am trecut la urcare. Mergem pe drum și nu regretăm alegerea.
E răcoare, e mult verde, e liniște. Partea proastă e că din loc în loc dăm de noroaie mari. La un moment dat se aude cîntînd cucul. Noi ne trezim dimineața avînd o alarmă pe telefon tot cu un cîntat de cuc. George se trezește instant și întrebă inocent:
- Tati, unde e cucul?
- Prin pădure, nu îl putem vedea. Ăsta e cuc adevărat nu e sunetul de pe telefon.
Puțin mai jos GPS-ul ne arată că trebuie să părăsim drumul forestier și să urmăm o potecă. Teoretic poteca ne-ar fi scos direct în satul Craiva Veche. După vreo 50 de metri poteca se transformă într-un hățiș. George spune:
- Tati , ce cauți aici?
Nu am mai continuat, evident ne-am întors rîzînd la drumul forestier. Înainte de a ieși din pădure am dat de niște nămoale mari. A trebuit să urcăm prin pădure și să ocolim zona pe o bucată consistentă.
Am ajuns la stînă și apoi am coborît în Craiva Veche. Am deviat de la drum vreo 100 de metri ca să vedem ruinele bisericii. Arată dezolant, nu stăm prea mult, mergem la mașină.
Excursia asta a fost o reușită. Traseul m-a impresionat în mod deosebit și vă îndemn să îl faceți și voi.
Traseu: Craiva Veche - Piatra Craivii și retur
Durata: 7 ore
Track GPS: https://www.strava.com/activities/5345301103
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 2
-
Paul Brinzei
08 iun 2021 10:03:13
Salut, cat din drum se poate face pe biciclete (normale de munte nu electrice si cu copil de 7 ani)? as fi tare tentat sa merg cu bicicletele pana la constructia de sub piatra si apoi sa urc fara ele. Multumesc!
-
Bogdan
08 iun 2021 13:57:06
Salut,
Eu nu m-am mai suit pe bicicleta de vreo 12 ani așa că privește comentariul meu cu oarece rezerve. Traseul pe care l-am făcut noi, din Craiva Veche și pînă la căsuță, apreciez că merge făcut undeva la 65-70% pe bicicletă. În rest ar trebui împinsă.
Drumul care urcă din Bucerdea Vinoasă este mai circulat și este evident în stare mai bună. Probabil că ar fi o variantă mai bună de urcare. Totuși în ziua în care am fost eu nu am văzut pe nimeni pe bicicletă.