Munții Trascău: Platoul Carstic Ciumerna

Data publicarii: 11 iun 2021

După mai mulți ani de absență am revenit în Munții Trascău. Am rezervat pentru asta două zile. Unul dintre obiective, Platoul Carstic Ciumerna, îl mai vizitasem acum cîțiva ani. Dar o făcusem cam pe fugă și am rămas cu sentimentul că nu l-am văzut așa cum trebuie.

De data asta avem timp berechet, prognoza arăta destul de bine. Mergem cu mașina pe ruta Brașov - Alba Iulia - Ighiel. De la Ighiel se merge 9km pe un drum forestier destul de prost pînă la Iezerul Ighiel, aflat cam la 900 de metri altitudine.

Am găsit lacul la fel de frumos ca și data trecută, cu o culoare verzuie ce îți lua ochii. Am parcat în apropierea unui indicator turistic care spunea următoarele:
Ighiel 3 ore - cruce albastra
Platoul Carstic Ciumerna o ora - cruce galbenă
Întregalde 3 ore și jumătate - cruce galbenă
Cheile Ampoiței, Ampoița 3 ore - cruce galbenă
Zlatna 8-9 ore - cruce albastră

Noi o luăm pe cruce galbenă spre Ampoița. Urcăm destul de tare la început pe un drum forestier. Nu peste mult timp ajungem la o intersecție. Data trecută am ținut marcajul și am mers spre stînga. De data asta, cu lecția învățată, am mers spre dreapta pe un drum forestier. Nu vom mai avea marcaj ceva timp.

Drumul străbate o poiană care se tot lărgește pe măsură ce înaintăm. Zărim clădirea veche a unei stîne. Acolo poposeam în urmă cu cîțiva ani și făceam poze la o mulțime de ghiocei. Privind în spate vedem Piatra Craivii care se înalță maiestuos în zare.

De data asta stîna este folosită și chiar în apropiere este și turma de oi. O grămadă de cîini o iau în fugă spre noi. La fel și ciobanul care îi potolește cu greu. Deși pare mai tentant să urcăm, vom ține tot drumul de vale prin poiana largă. Zona de aici seamănă bine cu crovurile din Munții Mehedinți.

Ciobanul ne asigură că de aici încolo nu vom mai avea probleme. Vom mai întîlni doar un grup de cai. Ne mai spune că este din Negrileasa și că păstorește peste 1000 de oi. Nouă numărul ni se pare exagerat.



 

Continuăm prin poiană admirând verdele crud ce contrastează cu albul calcarelor și lapiezurilor. Găsim și grupul de cai. Ne văd și ei și se opresc din păscut studiindu-ne curioși de la distanță. Se vede că întîlnesc rar oameni.



Drumul nostru cotește undeva la dreapta și începe să urce ușor. Copiii simt nevoia unei pauze de masă. Găsim un loc bun în spatele unei stîne abandonate. Apoi urcăm ceva mai tare și ajungem în zona mai înaltă a platoului Carstic Ciumerna.



Mergem cam pe conturul poienii. Maria vede un grup consistent de stînci și bolovani. Propune să mergem într-acolo fiindcă vrea să se cațere. Zis și făcut. La baza stîncilor dăm jos rucsacii, schimb două vorbe cu Ramona. De sus se aude deja vocea Mariei:
- Hei, uitati-vă unde sunt!

Mă duc și eu spre ea. Ba mai mult mai merg cam 100 de metri. Intru în pădure și ies într-o poiană cu belvedere frumoasă. Ea se numește Poiana Hălhădăii. Ăsta da nume!

Revin la ai mei, constat că Maria s-a mai urcat și a mai coborît stîncile de cîteva ori. George în schimb e mai leneș azi și stă liniștit.

Plecăm mai departe, cam urmînd cam același principiu, ținem conturul platoului. Atingem un vîrf de 1264 de m apoi trebuie să coborâm pînă la o potecă marcată. Coborîșul nu ne ia chiar mult. Vedem în schimb mai multe găuri, ca niște pîlnii, cu siguranță sunt locuri prin care apa intră în pămînt. Trecem pe deasupra Peșterii Calului.





Ajungem la un indicator turistic. O bandă roșie duce la Poiana cu Narcise de la Necrileasa în 5-6 ore. În sens opus se merge la Piatra Craivii în 3 ore. Asta din urmă e direcția pe care o ținem. Urcăm ușor și ne atrage atenția clădirea modestă a unei stîne.

În spatele ei este un vîrf neîmpădurit unde este cel mai înalt punct al platoului carstic Ciumerna. Vîrful se numește Piatra Arsă și are 1306m altitudine. Există chiar și o mică bornă. De pe acest vîrf este o belvedere tare frumoasă către platou dar și spre Piatra Craivii, Muntele Mare și o bună parte a Munților Trascău.

Coborîm și ne îndreptăm spre traseul de coborîre, marcat cu cruce albastră și cruce galbenă. Mai facem însă un ocol spre intrarea unei peșteri. Mai sus de ea izvorăște un părăiaș care însă dispare rapid. Ceea ce e ciudat este că la intrarea în peșteră se găsește un marcaj cruce galbenă. Oare aici e traseul, o fi o peșteră care mai are și o altă ieșire?

Nu suntem curioși să aflăm. După ce intri în peșteră galeria merge destul de hotărît în jos. E multă umezeală, iar pietrele sunt alunecoase. Revenim la marcajul cruce albastră. Și avem parte de o imagine mioritică. Turma de oi pe care o întâlnisem de dimineață coboară frumos în poiană.

Nu stăm să cădem prea mult în admirație de frică să nu fim atacați iar de cîini, mai ales că pe cioban nu îl vedem.

Mergem la vale, mereu la vale. Poteca intră treptat în pădure. E un verde crud și relaxant. Mai mare dragul să mergi pe aici. Coborîrea nu e lungă și ne duce relativ repede în coada lacului Ighiel. Aici este un drum forestier ce merge pe conturul lacului. În doar cîteva minute încheiem circuitul.

Traseu: Iezerul Ighiel - Platoul Carstic Ciumerna - Vf. Piatra Arsă - coada Iezerului Ighiel
Durată: 5km
Distanță: 10km
Track GPS: https://www.strava.com/activities/5339801764

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2021