Munții Făgăraș: Muchia Buteanu
Data publicării: 28 sep 2021
Așa cum vă povesteam în finalul jurnalului precedent, am plecat într-o scurtă tură de explorare a traseului ce urcă pe muchia Buteanu. Atunci nu bănuiam că voi reveni peste doar o săptămînă. Și de data asta nu am mai fost singur ci împreună cu Vlad.
Plecăm de dimineața din Brașov și pe la 8:30 lăsăm mașina într-o mică și discretă parcare aflată lîngă un pod. Ne aflăm undeva deasupra cabanei Bîlea Cascadă. Lîngă pod este un izvor și o stâncă mare unde este vopsit marcajul bandă albastră.
Cumva de viz a vis de acest marcaj începe poteca, lucru nu foarte evident, dar descoperit de mine cu o săptămînă în urmă. Traseul ne ia tare încă de la început. Urcăm abrupt din prima. Mușchii protestează și ne dor pentru că nu sunt încălziți. După vreo 20 de minute însă urcarea se mai temperează și poteca începe să facă serpentine largi. Și uite așa începem și noi să respirăm mai ușor.
Cîștigăm treptat altitudine și pe nesimțite ieșim din pădure. Vegetația devine una mai puțin înaltă, fiind dominată de ienuperi, jnepeni și tufe generoase de zmeură. Din păcate necoaptă. Acum nu mai mergem pe serpentine ci urcăm ușor. Ajungem în zona de creastă în apropierea Vîrfului cu Jnepeni. Se numește așa din motive evidente.
Poteca se strecoară meșteșugit printre stînci și jnepeni și trece de partea cealaltă a Muchiei Buteanu. Ne așteaptă un peisaj fabulos cu creste în diverse planuri care arată ca dinții unui fierăstrău. Ne mai așteaptă de asemenea o porțiune de coborîre pînă la un lac de mici dimensiuni numit La Lăcuț.
Iar de aici începem iarăși o urcare voinicească și abruptă pînă în creasta matematică. Ocolim vf. Buteanu, 2056m. Peisajul este fascinant. Creste nesfîrșite, văi, Transfăgărășanul din unghiuri din care nu l-am mai văzut. Momentul de maxim este atins într-o șa unde este plin de rhododendron. Ce să mai zic, am rămas fără cuvinte. Am făcut un popas lung în această șa, am privit în toate părțile.
Plecăm apoi ocolind și Vf Găvanu( 2120m) și urcăm constant printre tot felul de stinci. Ne aflăm pe partea stîngă a Muchiei Buteanu pe sensul de urcare. Revenim în creastă abia în zona Vf. Netedu, 2351m. De aici peisajul este un adevărat regal. Este greu de povestit, cîteva poze pot spune mult mai mult.
Evident și aici facem un popas lung și cu ocazia asta analizăm un pic continuarea traseului. Sunt șocat să văd cît de mult s-a topit zăpada în doar o săptămînă pe Valea Văiuga.
Intreb:
- Vlad, tu ai mai urcat pe Vînătoarea lui Buteanu?
- Nu.
- Ce ar fi să urcăm astăzi? Coborîm în Valea Văiuga și urcăm pe acolo.
Zis și făcut. Timp aveam berechet. De pe Vf. Netedu, coborîm destul de abrupt pînă în Șaua Netedu. De acolo poteca se mai calmează și mergem spre valea Văiuga coborînd ușor. Undeva este o zonă mai accidentată dar pe care o trecem cu bine. Apoi părăsim traseul marcat. Tăiem printr-un loc pe unde se poate traversa pîrîul Văiuga și în final dăm de traseul punct albastru care duce în Șaua Văiuga.
Cum volumul de zăpadă se subțiase considerabil, de data asta nu am mai pierdut marcajul și nici nu a mai fost nevoie de ocolit zone mai ciudate. Am folosit cu succes poteca marcată și am ajuns în șaua Văiuga. De aici mai este doar puțin de urcat. Ne întîlnim cu niște turiști care vorbesc o limbă ciudată. Detectorul meu ar zice că sunt bulgari.
Întreb:
- Bulgaria?
- Da, Bulgaria! Răspund entuziasmați turiștii.
- Dobre Den!
Și uite așa, încet încet se pare că România devine o țară interesantă de văzut și pentru vecinii noștri.
După ce trecem de zona expusă și parcurgem creasta aeriană ajungem pe vîrful Vînatoarea lui Buteanu, 2507 metri. Iarăși peisaj de vis așa cum a fost mai toată ziua.
De aici urmăm creasta înapoi, ajungem într-o mică șa. Mai urcăm cîteva minute pînă pe vîrful Capra, 2494m, pe care îl găsim aglomerat. Nu stăm deloc mergem pe poteca nemarcată ce ține linia crestei. Ne oprim în dreptul stîncii La Revolver pentru niște poze.
Apoi dăm iarăși de rhododendron și ne bucurăm din plin de peisaj. Poteca spre Moldoveanu s-a mai eliberat de zăpadă și pare acum mult mai prietenoasă.
Dăm în traseul de creastă marcat cu bandă roșie. Admirăm de departe refugiul Fereastra Zmeilor. Iar de acolo începem plăcuta coborîre pînă în apropierea Lacului Capra. Apoi ne îndreptăm spre Șaua Caprei unde e plin de oameni. La final ne așteaptă o coborîre lungă și abruptă.
Cam în 40 de minute ajungem la Bîlea Lac, acolo schimbăm marcajul și ținem triunghiul albastru spre Bîlea Cascadă. Acesta coboară abrupt, traversează Transfăgărășanul de cîteva ori, merge o bucată chiar pe șosea, iar apoi rămîne în stînga șoselei și a pîrîului. Din acest loc mergem coborînd ușor pe sub zonele cu ziduri și parapeți menite să oprească sau să direcționeze avalanșele într-un anume fel.
Ajungem undeva deasupra Cascadei Bîlea, în zona cu stîlpul de telecabină. Aici coborîm pe un drumeag și ajungem la rîu. Căutăm și găsim cam greu o zonă unde să putem trece în siguranță. Revenim în șosea și mergem în jos cam un kilometru și jumătate.
Rămînem foarte impresionați de hăurile peste care a fost făcut Transfăgărășanul. Cu acest prilej conștientizăm marele efort făcut pentru construirea acestui drum. De asemenea ne oprim la un monument care celebrează întîlnirea muncitorilor care începuseră lucrul la drum din capete diferite. Peste puțin timp ajungem din nou la mașină și închidem circuitul.
Am avut o zi minunată iar traseul ales a fost excepțional. L-am parcurs pentru prima dată și îmi e foarte clar că voi reveni.
Traseu:
Transfăgărășan - Vf cu Jnepeni - LaLacut - Vf. Buteanu - Vf Gavanu - Vf Netedu - Valea Vaiuga - Vf Vânătoarea lui Buteanu - Vf. Capra - Lacul Capra - Șaua Capra - Lacul Bâlea - Transfăgărășan
Durata: 8 ore
Track GPS:
https://www.strava.com/activities/5642833861
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 1
-
Vlad
28 sep 2021 09:05:47
Fain, fain!!! Mai trebuie repetat :)