Obcina Feredeu: Vîrful Veju Mare

Data publicării: 01 mar 2022

După frumoasa excursie în Obcina Brodinei a venit vremea să ne aplecăm atenția asupra obcinei vecine, Feredeu. Ținta noastră a fost să atingem vîrful Veju Mare, cel mai înalt de pe aici.

Dimineața ne-a surprins cu o vreme foarte rece. Cînd am parcat mașina în apropierea bisericii din satul Moldova-Sulița, termometrul arăta -16 grade Celsius. Apa rîului Moldova era înghețată bine.

Planul inițial era acela de a face un traseu în circuit. De aceea ne-am documentat și am desenat un track GPS după care să ne ghidăm.

Plecăm pe Valea Sulița pe un drum deszăpezit. Satul pare amorțit, nu vedem mai pe nimeni. Doar un băiat ce duce vacile să bea apa.Drumul acesta duce cînd prin cîteva poieni, cînd prin pădure.

Cam după o oră dăm de o poiană largă. Chiar la începutul poienii părăsim drumul principal către dreapta și ajungem pînă în apropierea unei gospodării. De aici încolo nu mai avem potecă și trebuie să ne descurcăm cum putem.





Dacă e Bucovina e obligatoriu cu sărit de garduri. Și așa începem și noi. Mergem apoi prin zăpadă mare în care ne afundăm în fiecare pas. Urcăm un delușor către o altă gospodărie. Aici nu mai trebuie să sărim gardul, ci să dăm la o parte cîteva prăjini. De aici urmăm o vreme coama dealului pînă dăm de o potecă ce merge pe la marginea unei păduri. Intrăm iar în curtea unei gospodării sărind un gard, apoi la cea vecina, dar de data asta civilizat, pe poartă. Un cîine latră neconvingător.

De aici încolo ne așteaptă o porțiune abruptă și grea. Cel puțin la prima vedere. Avem de urcat prin tot felul de zăpezi. Cînd mai mari, cînd mai mici, cînd ude și lipicioase, cînd ca făina. Din fericire avem parte de soare așa că nu mai suferim de frig.



Pînă la urmă urcarea asta nu a fost așa de grea. Ajungem cu bine în vârful dealului Rebeneț, 1362m. Aici este practic locul de maxim din punct de vedere al peisajului: avem vederi pînă departe, cu Munții Rodnei, ai Maramureșului. Apoi se văd bine porțiuni din Calimani, Giumalău și Rarău.

Mai aproape de noi îmi atrage atenția vârful piramidal Lucina, din Obcina Mestecăniș. Îmi aduc aminte cu plăcere de acest vîrf pentru că aici fetița mea, Maria, a făcut primii pași ținută de mînă.

Stăm puțin pe vîrf și analizăm situația. Continuarea nu este evidentă. Mergem către un gard, în spatele lui e poiană largă cu vizibilitate. Gardul este îmbunătățit cu sîrmă ghimpată în partea superioară, așa că nu mai merge sărit. Ci doar traversat tîrîș pe sub el. După toată acțiunea asta avem două vești: vestea bună este o priveliște superbă spre Ucraina. Vestea proastă e că aici e zăpadă foarte mare, iar drumul nostru nici măcar nu e pe aici.

Ne întoarcem tot tîrîș la punctul pe unde am urcat, apoi intuim un alt loc de ieșire, din acela cu prăjini. Ieșim și abia acum vedem cum stă treaba. În fața noastră este vîrful Veju Mare. Pînă la el trebuie să coborîm pînă într-o șa iar de acolo ne așteaptă o urcare abruptă prin pădure.

Coborîrea e frumoasă, iar cu tot felul de zăpezi. Zărim undeva o căsuță la marginea pădurii. Mergem către ea. Din păcate e cam distrusă nu poate oferi un adăpost descent. Stăm căteva minute, ne energizam cu ciocolată și un ceai fierbinte.

De aici a urmat partea cea mai grea a excursiei. Am urcat prin pădure pe zăpezi mari și pante abrupte. Am ajuns la un moment dat pe un drum care probabil că ducea tot pe vîrf. După 20 de pași am realizat că e mai rău de mers pe aici decît prin pădure.

Revenim la urcarea abruptă ce pare că nu se mai termină. Și nici semnele că am fi aproape de creastă nu se arată. Ne mai intersectăm odată cu drumul și nu știm cum să scăpăm de el mai repede.

Într-un final am ajuns și pe creastă, bine obosiți. Urcarea asta ne-a cam luat toată plăcerea urcatului pe munte. Chiar vorbeam că ar fi fost bine să mai avem încă doi coechipieri. Dar distracția nu s-a terminat aici. Până pe vîrf mai avem vreo 500 de metri. Nu mai sunt urcări abrupte, vedem iarăși drumul. Dar nu scăpăm de zăpada mare și de afundatul la fiecare pas. Ținem mereu linia matematică a crestei fiindcă noi credeam că pe acolo e zapada mai mică. Doar credeam.

În final ajungem și pe vîrful Veju Mare, cel 1494m cel mai înalt din Obcina Feredeu. Vârful nu oferă belvedere este situat într-o poiană mică străjuită de brazi înalți. Consultăm ceasul și ne cam speriem. De la căsuță am făcut o oră și jumătate. Vara cred că urcarea ia cam jumătate din timp. În total, din Moldova-Sulița, am făcut 5 ore.

Ne uităm pe GPS și este evident că nu ne putem ține de planul inițial, acela de a face un circuit. Singura decizie rațională este aceea de a ne întoarce exact pe unde am venit pentru că avem urme și încă trei ore de lumină.

Bem un ceai cald, îmbucăm în grabă cîte ceva. După aceea mergem înapoi. La vale e altă viață. Ne mișcăm mult mai bine și ajungem la căsuță în mai puțin de 30 de minute. De acolo mai avem un pic de coborît după care ne așteaptă urcarea pe dealul Rebeneț. La final stăm puțin mai mult la punctul de belvedere. E incredibil de frumos.

Coborîm apoi dealul pe cealaltă parte, repetăm diversele metode de trecere dintr-o gospodărie în alta și ajungem cu bine în Valea Sulița. Din fericire acum e ceva mai multă animație. Adică suntem mai tot timpul lătrați de cîini.



Încet-încet valea se deschide, se vede biserica și ajungem la mașină pe lumină. La coborîre ne-am descurcat mult peste așteptările mele, ne-a luat cam două ore și un sfert.

Una peste alta am petrecut o zi interesantă în niște locuri interesante. Posibilități de trasee sunt destule și mai grele și mai ușoare. Așa cum e mai peste tot prin Bucovina. După excursia asta și eu și domnul Stoica ne-am hotărît să ne luăm rachete de zăpadă.

Traseu:
Biserica Moldova Sulița- Valea pârâului Sulița - Dealul Rebeneț 1362m - Vf.Veju Mare 1494m
Participanți: Domnul Stoica, Bogdan
Marcaj: nemarcat
Durată: 7 ore și jumătate
Track GPS: https://www.strava.com/activities/6680484175

 
 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Toni Grecu

    21 mar 2022 11:49:56

    Am în plan sa ating și eu vârfurile Obcinelor, dar prefer sa ajung în zona când este totul înverzit Planul meu era sa vin de paști, anul acesta. . Văzând articolul dumneavoastră trag concluzia ca nu se va topi zăpadă pana atunci. Poteci însorite.

  • Bogdan

    21 mar 2022 12:40:27

    Da, în Bucovina era multă zăpadă dar nu se știe niciodată cît de repede se topește. Personal mi-a plăcut mai mult iarna în Obcine, chiar dacă a fost zăpadă și ne-am mișcat mai greu. Vara am dat de multe nămoale. Toate cele bune.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024