Canalele rîului Bîzava aflate în Munții Semenic

Data publicării: 14 nov 2022

În articolul de astăzi am să vă povestesc cîte ceva despre o zonă despre care nu știam mai nimic acum cîteva luni. Totul a pornit de la un track GPS și niște poze postate de Alexandra Pușcașu aici:

https://www.strava.com/activities/7853459911

Mi s-a părut interesant și mi-am propus să merg și eu în zonă. În plus excursia nu era lungă, nu avea diferențe de nivel semnificative, așa că era potrivită și pentru copiii mei. Totul a devenit realitate la finalul lui octombrie 2022.

După ce dimineața am urcat platoul Semenicului, în a doua parte a zilei, am mers cu mașina la Văliug și am oprit la capătul satului, în apropierea unor amenajări hidrotehnice dar și a terenului de fotbal din localitate.

Aici ne intersectăm cu Via Transilvanica. Așadar o să fie și cu marcaj, ceea ce nu poate decît să ne bucure.

Via Transilvanica este un traseu turistic foarte lung( aproximativ 1400km) care pleacă din nordul României, de la Putna, și se sfîrșește la Drobeta Turnu Severin. Este marcat cu litera T încadrată într-un cerc portocaliu, dar și cu o sumedenie de borne. Cei care îl parcurg au posibilitatea de a colecționa ștampile din diverse puncte de pe traseu( pensiuni, mănăstiri, cantoane, sedii ale primăriilor).

Traseul acesta a avut parte de multă publicitate, de multă promovare, pe toate canalele media. Ceea ce evident a generat curiozitate în primul rînd. Apoi mulți oameni au început să parcurgă diverse bucăți din traseu. Există însă și excursioniști care au parcurs traseul integral. Cei care sunt obișnuiți cu drumețiile pe munte poate că îl văd doar ca pe un alt traseu, nu foarte diferit de celelalte. Marea lui calitate cred că este aceea că a fost conceput cam pentru toată lumea. Pe majoritatea etapelor nu e nevoie de o condiție fizică deosebită.

Totuși amenajarea Via Transilvanica a însemnat un mare efort din multe puncte de vedere. Și nu mă gîndesc doar la vopsirea marcajelor, transportul și instalarea bornelor, la pregătirea variantelor de traseu. Eu stau și mă gîndesc însă că a trebuit discutat cu o grămadă de reprezentanți de la primării pentru diverse avize și detalii. Mă ia durerea de cap.

Traseul a fost finalizat integral în anul 2022, așadar aproape de data cînd am scris aceste rînduri. Cea mai mare problemă care urmează de acum încolo mi se pare cea legată de întreținerea lui. Nu va fi ușor de monitorizat și de remediat probleme pe o distanță atît de mare.

Detalii despre Via Transilvanica aici:
https://www.viatransilvanica.com



 
 

Dar să revenim la povestea noastră. Intrăm în traseu trecînd rîul Bîrzava pe un pod iar de acolo mergem pe un drum forestier ce se învecinează cu terenul de fotbal. Vremea este ideală, nu e nici frig și nici cald, bate foarte puțin vîntul.

Călcăm pe un mare covor de frunze. Puțin mai încolo ajungem la o barieră din sens opus apar doi pescari cu care ne salutăm. Drumul merge relativ drept și deocamdată doar borna de Via Transilvanica ne atrage atenția.





Peste puțin timp însă ajungem într-un loc ce pare straniu la prima vedere. Este un canal pe care curge apa rapid. Are porțiuni acoperite cu dale de beton pline cu mușchi. Cînd ne apropiem vedem că apa vine printr-un tunel. Capătul celălalt al tunelului bănuim că se află la Văliug. Tunelul se numește Crăinicel, are 112m lungime și a fost construit între anii 1902 - 1903, pe vremea Austro-Ungariei. În continuare vom merge în sensul de curgere al apei.

Puțin mai încolo luăm masa de prînz într-un mod original: ne așezăm pe dalele de beton pline cu mușchi. Sub noi se aude cum curge apa.







După ce burta e bine pusă la cale continuăm. Peste puțin timp ieșim într-o poieniță. Acolo ne latră un cîine legat care însă pare bucuros că mai vede oameni. Tot în luminiș se află o clădire. Pe ea scrie Canton Izvoru Rău și este locuită și întreținută. Facem cu mîna unei doamne ce stă la fereastră vorbind la telefon. Din dreapta vine un alt canal dar nu mai are apă, acum este cotropit de vegetație.



Drumul merge api de-a dreptul peste canal și peste dalele de beton. Ajungem la un alt tunel, numit Izvoru Rău. Acesta este mai scurt, are 53 metri lungime și a fost construit tot între 1902 și 1903.



Așadar apa dispare iar noi ne bucurăm de drumul care merge peste o mulțime de frunze ruginii străjuite de pereți stîncoși. Ajungem la celălalt capăt al tunelului și rămînem mască. Apa iese din tunel și apoi traversează o vale pe un pod înalt de vreo 7-8 metri. În sfîrșit văd și eu în România un apeduct funcțional.

O vreme mergem pe lîngă apă. Sunt foarte curios cît e de adîncă și încerc să măsor asta cu un băț. Dar nu reușesc să ajung la fundul apei. Întîlnim de un alt tunel, numit Izvoru Mic, lung de 62 de metri.









La ieșirea apei din acest tunel se găsește cea mai impresionantă structură: este vorba de un pod înalt, solid, care traversează o vale. Nu are elemente de siguranță, mergi direct peste dale, auzi apa curgînd sub tine și tresari atunci cînd unele dale se mișcă. Apreciez, din ochi, că podul are o înălțime de peste 12 metri. Din păcate este greu de fotografiat fiindcă se află în mijlocul pădurii și vegetația este bogată. Pe laterale mai există și alte canale și stăvilare.







 

Jos, în vale se vede ceea ce ar trebui să fie Lacul de Acumulare Breazova. Acum este golit și cam tot ce se vede este o mare de nămol. Noi ne continuăm drumul și mergem mereu pe lîngă canal. Începem să vedem și barajul. O potecă se desprinde și duce pînă la el.







Noi mergem și mai departe dar constatăm că marcajul Via Transilvanica a cam dispărut de ceva timp. Dar nu ne speriem. Canalul începe de la un moment dat încolo să semene cu o conductă îngropată în frunze. Pe care o traversăm de două ori fiindcă locul devine prea strâmt. Cu ocazia asta vedem și cam cît este de adînc.

Mai trecem peste cîteva poduri și ziduri de sprijin. Înspre vale se lasă un drum dar noi hotărîm să mai mergem tot pe lîngă canal că prea e atmosfera frumoasă. Ajungem lîngă un sistem de canale și stăvilare. Moment de pauză pentru cîteva minute.



De aici pleacă în jos o potecă ce coboară abrupt. Pe aici vom coborî și noi. Mergem pe marginea unei văi unde sunt niște amenajări din beton. Peste puțin timp ajungem la un drum forestier. Mai jos este un alt canal. Acesta are mai puțină apă și nu pare a curge. La cîteva zeci de metri este rîul Bîrzava. Aici sunt mai multe posibilități de continuare. Noi alegem drumul care duce pînă la malul apei. De acolo vedem că puțin mai jos este un fel de pod. Pînă la pod este o potecă slabă și foarte îngustă în partea sa finală.

La final am costatat că o variantă mai bună ar fi fost să mergem de-a lungul canalului cu apă puțină și la final să coborîm pe niște trepte de piatră.

În sfîrșit, trecem apa și ajungem la drumul forestier. De aici trebuie să facem cale întoarsă. Mergem practic pe cealaltă parte a văii pe un drum forestier destul de bun care poate fi parcurs cam cu orice fel de mașină. Reîntîlnim marcajele și bornele de pe Via Transilvanica.



Acum urcăm ușor. Oboseala începe să îl cuprindă pe George care mereu caută să stea jos. Ajungem din nou la barajul Breazova. De data asta putem admira nămolul în toată splendoarea sa.

Ușor-ușor ne apropiem de Văliug. La intrare în sat ne iau niște cîini la lătrat. Se lămuresc că suntem pașnici. Un bătrîn îl admiră pe George și le urează copiilor să fie sănătoși și deștepți.

Și uite așa închidem circuitul cam după trei ore de mers. Am fost foarte încântați de ceea ce am găsit pe acest traseu și după aceea am tot căutat alte informații despre zona apeductelor de lîngă Reșița și despre istoria ei.

Așa am aflat că aceste amenajări hidrotehnice, dezvoltate de-a lungul a peste un secol, au avut un rol esențial în deservirea industriei și comunității locale cu energie și apă. Rețeaua de canale este răsfirată pe suprafețe extinse, împădurite, unele greu accesibile. Peste 60 km sunt încă în exploatare.

Un link cu descrieri amănunțite găsiți aici:
https://istoriabanatului.wordpress.com/tag/barzava/


Traseu: Văliug - Lacul Breazova - Sistemul de Stăvilare - Pod
Durata: 3 ore și 20 de minute
Marcaj: T-ul de la Via Transilvanica
Track GPS: https://www.strava.com/activities/8022224527

 
 
 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Puscarciuc Radu

    15 nov 2022 18:28:06

    Absolut impresionant ! Mulțumesc pentru informație !

  • Bogdan

    21 nov 2022 06:32:32

    Cu multă plăcere. Zona asta e de văzut.

  • Valentin Mihai

    24 ian 2023 15:38:57

    Marcajul banda rosie este un marcaj continuu care trece prin toti Carpatii Romaniei. Desigur ca intr-un anumit punct exista o bifurcatie pt. Carp. Occidentali. Ideea ei i-a aprtinut regretatului Nae Popescu. redactor la defuncta revista Romania Pitoreasca. Probabil ca Via Transilvanica merge prin zone mai civilizate si, implicit, mai accesibile. Exista un grup VT pe Facebook.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024