Cehia, episodul 6: Karlovy Vary
Data publicării: 27 iun 2024
Karlovy Vary (cunoscut și ca Karlsbad sau Carlsbad) este cel mai faimos oraș termal din Republica Cehă. Este așezat între dealuri fermecătoare și străbătut, în partea centrală, de rîul Tepla. Este considerată o stațiune de lux și nu degeaba. Unii o compară cu Băile Herculane.
Noi am ajuns la Karlovy Vary seara, după excursia de la Bastei, din Germania. Am găsit cazare într-un apartament la bloc aflat cam la 2km de zona centrală. Seara am făcut planul de vizitare.
Principala problemă pe care o ai în Karlovy Vary dacă mergi cu mașina este parcarea. E scumpă și nu e doar asta. Locurile de parcare sunt puține. De aceea am ales să parcăm ( cu plată ) în zona autogării iar de acolo cam după 10 minute de mers pe jos poți începe explorarea orașului. În Karlovy Vary, din cîte am înțeles, parcarea nu o veți putea plăti cu cardul ci doar cu monede sau bancnote.
Ajungem relativ repede pe Bulevardul Masaryka și rămînem uimiți. Stațiunea arată impecabil, clădirile somptuoase sunt bine îngrijite, nu vezi nicăieri tencuială căzută ori scorojită. Cine face comparație între Băile Herculane și Karlovy Vary s-a lovit cap. Rău. Cred că nici măcar în perioada de glorie Băile Herculane și Karlovy Vary nu aveau prea multe în comun.
Chiar și o simplă plimbare pe Bulevardul Masaryka îți umple sufletul de bucurie. Ajungem relativ repede lîngă rîul Tepla în zona unui pod. Aici căutăm un magazin specializat în servirea unor delicatese locale. Acestea se numesc Karlovarske Oplatky. Sunt un fel de clătite, dar tari, ce au între ele un strat cu diverse arome. Cel tradițional este cu scorțisoară și vă asigur că este delicios. Cele mai bune oplatky le găsiți la magazinul Oplaz de pe strada Pavlova.
Biserica rusească
De acolo mergem de-a lungul rîului și nu ne putem lua ochii de la frumoasele clădiri. Stațiunea este una mare. Ne atrage atenția un hotel înalt, numit Hotel Termal, ce are și piscină exterioară. Care e folosită deși este abia început de mai. Înainte de parcul Dvorakovy cotim la dreapta și urcăm niște străduțe. Scopul este să ajungem la Biserica Ortodoxă Rusească Sfinții Petru și Pavel, o adevărată bijuterie a acestui oraș.
Biserica a fost supusă unor renovări costisitoare în 2016. Are pereți albi în stil bizantin din secolul al XIX-lea, are cinci cupole acoperite cu aur și merită vizitată chiar dacă nu intenționați să intrați în interior. Arhitectura este minunată și seamănă cu o veche biserică rusească din Ostankino din Moscova.
Noi am nimerit în Joia Mare și am ajuns la biserică chiar la finalul slujbei. Și interiorul este impresionant, iar biserica rusească trebuie neapărat vizitată.
Revenim în Parcul Dvorakovy pe un alt drum. Și astfel ajungem la alte atracții ale stațiunii: colonadele.
Colonadele Parcului
Acestea sunt niște culoare acoperite unde se găsesc izvoare termale. Oamenii iau apă în niște cănițe speciale, așteaptă să se mai răcească și apoi o beau. Colonada la care am ajuns noi poartă numele de Colonada Parcului. Colonada este construită din fontă și vopsită în alb. E singura rămășiță a pavilionului Blanensky, care a fost demolat în anii 1960. Am găsit aici două izvoare cu temperaturi de 42 și 29 de grade Celsius. Gustăm și noi din apa tămăduitoare.
Revenim pe malul rîului și urcăm ușor pe pietonalul Mlynske Nubr. Nu după multă vreme dăm de alte colonade.
Colonadele Morilor
Construită între 1871 și 1881 în stil neo-renascentist, Colonada Morilor (Mlynska Kolonada) este una dintre cele mai frumoase structuri din Karlovy Vary și simbolul orașului. Cu 132 de metri, aceasta este cea mai mare colonadă din Karlovy Vary, cu 12 statui alegorice din gresie pe acoperiș și 124 de coloane corintice.
Karlovy Vary are cincisprezece izvoare termale importante, iar Coloana Morilor găzduiește cinci dintre ele.
Ne așezăm pe terasa cafenelei Old Carlsbad și savurăm înghețata în kurtos-kalacs. Combinația este interesantă, singurul lucru de care mă pot plînge este că înghețata a fost prea mare. Și nu pot din nou să nu remarc faptul că înghețata din Karlovy Vary este mai ieftină ca la Brașov.
Ne continuăm drumul dar o perioadă strada nu mai este mărginită pe o parte de rîu, Admirăm tot felul de magazine de suveniruri. Curînd ajungem la alte colonade.
Frumoasa colonadă sculptată în lemn alb are trei izvoare minerale și se află pe malul stâng al râului Tepla lângă Colonada Izvoarelor Termale.
Colonada Pieței
Temperatura izvoarelor termale variază între 55-65 Celsius, iar această clădire în stil elvețian a înlocuit cele mai vechi băi din Karlovy Vary. Colonada Pieței (Trzni Kolonada) are o structură destul de mică în comparație cu celelalte colonade. Este o operă de artă delicată, asta este impresia pe care mi-a lăsat-o.
Unul dintre izvoarele termale de aici poartă numele Sfântului Împărat Roman, Carol al IV-lea, care a fondat orașul în 1370.
Trecem apa și apoi urcăm niște scări pînă la Biserica romano-catolică Maria Magdalena. Această biserică (Kostel Sv. Mari Magdaleny) construită în stil baroc înalt are un altar impresionant și a înlocuit o biserică veche din secolul al XIV-lea, care era într-o stare proastă.
În 2010, biserica a fost inclusă pe lista centrală a patrimoniului cultural național ceh.
Colonada Izvoarelor Termale
De la biserică mergem la Colonadele Izvoarelor Termale. Cel mai faimos izvor termal se numește pur și simplu Izvorul fierbinte (Vridlo). Aici există o structură de sticlă ce adăpostește alte șase izvoare.
Izvorul Fierbinte e cel mai nărăvaș. Și spun asta pentru că de fapt este un geiser care țâșnește în sus cu putere de cîte ori are ocazia.
Celelalte izvoare sunt mult mai liniștite și se găsesc la mică distanță de cel nărăvaș.
În apropiere se mai află niște colonade numite Colonadele Castelului. Din păcate acestea era inchise în perioada în care am fost noi.
Stara Louka
De la Colonadele Pieței începe Stara Louka, cea mai veche parte a orașului. În ciuda numelui ceh oarecum confuz, Stara Louka (Vechea Pajiște) este, din punct de vedere tehnic, o stradă pietonală și unul dintre cele mai populare locuri din Karlovy Vary.
Pe promenada principală, există zeci de hoteluri, cafenele, restaurante și magazine de bijuterii. Strada începe la intersecția dintre Divadelni Namesti și strada Trziste și se termină la Grandhotel Pupp.
Strada este străjuită de clădiri minunate și este un loc perfect pentru plimbare. Prețurile din magazine sunt exagerate. Poate de aceea în zona aceasta o să găsiți doamne și domnișoare frumoase însoțite de domni generoși.
Pe cealaltă parte a malului râului, se află Nova Louka, dar această stradă este destinată mașinilor și nu este la fel de fermecătoare și primitoare ca sora sa mai mare.
Dacă cereți cuiva din Republica Cehă să spună cîteva lucruri care reprezintă Karlovy Vary, s-ar putea să auziți foarte des numele Grandhotel Pupp. Acest hotel vechi de peste 300 de ani este simbolul hotelurilor din Karlovy Vary.
Istoria sa datează din 1701, iar de atunci, hotelul a găzduit mulți oameni celebri, precum Wolfgang Goethe sau Johann Sebastian Bach. Chiar și acum, hotelul este o alegere populară printre vedetele de la Hollywood care vizitează faimosul Festival de Film de la Karlovy Vary.
Hotelul are o locație frumoasă și senină pe malul râului Tepla, la scurtă distanță de colonade, camerele sunt frumos decorate și au tavan cu fresce și candelabre uimitoare.
Centrul spa cu facilități medicale de la fața locului oferă mai mult de 30 de proceduri și, de asemenea, vă puteți relaxa într-o peșteră de sare sau în saună.
Tot exteriorul hotelului arată impecabil. Aproape de Hotelul Pupp este o clădire impozantă. Eu am crezut că este un teatru aici. De fapt este un alt spa celebru cunoscut sub numele de Kaiserbad Spa.
În spatele acestui spa este o biserică mică numită sfîntul Pavel. Intrăm și aici și ne bucurăm de răcoare. Avem șansa să asistăm la o repetiție a organistului așa că ne alegem și cu vreun sfert de oră de concert pe care îl ascultăm fascinați. La intrarea în biserică există un înscris în care este menționat numele de Biserica cehoslovacă husită.
Pe dealuri la Karlovy Vary
De aici planul era să luăm funicularul și să ne suim pe deal la Turnul de Observație Diana. Știam că trebuie să urcăm prin pădure prin spatele Grandhotel Pupp pîna la stația inferioară Cumva nu ne orientăm bine iar cînd consultăm GPS-ul vedem că de fapt am ajuns cam sus și ne e mai la îndemînă să urcăm perpedes. Ceea ce și executăm voinicește bucurîndu-ne pe drum și de cîteva panorame, de mici colonade, băncuțe vechi sau troițe.
Turnul de belvedere Diana (Vyhlidka Diana) are cam 30 de metri și se ridică deasupra copacilor. Permite vederi de jur-împrejur. Lîngă el este o cabănuță cu terasa aferentă. Mă uit cu jind la halbele cu bere servite de ceilalți turiști. Dar trebuie să mă abțin fiindcă azi încă mai am de condus, și nu puțin.
Și apoi începem drumul de întoarcere spre oraș. Sunt o sumedenie de poteci. De data asta stăm cu ochii pe GPS și ajungem la un pod aflat deasupra liniei de funicular. Așteptăm cuminți cele două vagoane și urmărim felul în care trec unul pe lîngă celălalt în zona stației intermediare.
Apoi ne continuăm coborîrea și ajungem la o cabană numită Jeleny Skok. De aici avem o vedere frumoasă dar spre partea mai nouă a orașului, cea cu blocuri.
Totuși eu mi-am dorit să vin aici pentru ceea ce urmează. Și anume pentru cele două chioșcuri, unul alb și unul albastru ce permit niște vederi absolut senzaționale peste orașul vechi. Și drept e că avem ce vedea, prea multe cuvinte sunt de prisos acum.
Potecile devin tot mai bine amenajate. Mai jos ajungem la o stîncă mare pe care se găsește statuia unei capre negre. Este unul din simbolurile stațiunii.
Revenim în oraș, coborîm niște scări și ajungem din nou pe Stara Louka. Afară se înnorează și începe o ploaie care nu durează mai mult de 10 minute. Ne amuzăm de denumirea cehească a caselor de schimb valutar. Acestea se numesc Șmenarna.
Ne mai plimbăm o vreme prin oraș apropiindu-ne încet încet în locul unde am lăsat mașina. Petrecem o vreme în parcul Dvorakovy, ne oprim la un restaurant aflat în vecinătatea hotelului Termal. Aici încercăm câteva specialități locale și nu dăm greș.
Ultima oprire a fost la Muzeul Jan Becker. El este cel care a creat lichiorul Becherovka în tentativa de a-și trata problemele gastrice. Este un lichior pe bază de plante și a devenit în timp un simbol al Cehiei și al statiunii Karlovy Vary. Eu mi-am dorit să plec de aici cu un astfel de suvenir.
Așadar am fost doar la magazin, nu am vizitat muzeul din lipsă de timp și în plus sunt sigur că nu era ceva foarte interesant pentru copii. La muzeu veți avea ocazia să vedeți cartea de rețete a familiei, să mirosiți amestecul de ierburi, să gustați lichiorul și apa care este folosită pentru producție.
Becherovka are un gust interesant. Mie unul îmi place, altora mai puțin.
Karlovy Vary este o poezie sau o bijuterie de oraș. Toți cei care au avut orașul în stăpînire au știut să îl prețuiască, să îl întrețină, să nu lase absolut nimic la voia sorții. Pentru mine a devenit etalonul suprem a ceea ce trebuie să fie o stațiune balneară.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole