Munții Giurgeu: de la Gheorgheni la Vîrful Prișca și la Lăzarea
Data publicării: 19 nov 2024
Munții Giurgeu sunt puțin cunoscuți și vizitați. Eu am avut o incursiune aici cu mulți ani în urmă. Am vizitat Peștera Șugău și am încercat să ajung la izvorul geografic al Mureșului. Zăpada și ceața ne-au împiedicat atunci.
În toamna lui 2024 am revenit în acești munți. Împreună cu domnul Stoica am pus la cale o excursie. Ne-am organizat astfel încît să urcăm din Gheorgheni, să trecem pe la Capela Sfînta Ana, să urcăm cel mai înalt vîrf de aici, Prișca, 1544m, să coborîm în satul Lăzarea.
Ne-am întîlnit într-o dimineață geroasă în Lăzarea. Am lăsat aici o mașină, cu cealaltă ne-am deplasat la Gheorgheni și am lăsat mașina lîngă poarta grădinii Csiki, în fapt un parc dendrologic. Ne-am adunat trei: Domnul Stoica, Simona și eu.
De aici plecăm pe traseu marcat cu cruce roșie. Cîteva sute de metri mergem pe un drum asfaltat. La prima curbă marcajul cotește spre stînga urmînd o potecă prin pădure. Nici nu intrăm bine în pădure și vedem o căprioară. Imediat înghețăm, stăm pe loc. Și bine facem, mai vin apoi alte cîteva căprioare. O vreme merg liniștite. Dar imediat ce ne observă, o iau la fugă.
După o secvență scurtă de urcare ieșim din pădure. Aici e soare, ceața a rămas doar peste depresiune. Aici unde suntem noi e vreme plăcută, nu bate vîntul, vizibilitate destul de bună. Avem în vizor și primul obiectiv al zilei de astăzi: Capela Sfînta Ana.
Mergem pe un drum de pămînt, facem urcări și coborîri. Într-un final ajungem la baza dealului în vîrful căruia este mica biserică. Ne așteaptă o urcare abruptă dar trebuie să părăsim temporar marcajul. Din fericire nu durează mult.
Suntem pe un platou frumos cu belvederi largi spre Depresiunea cu Gheorgheni, spre Munții Gurghiu și Harghita. Constatăm că sunt două clădiri. Capela mare inspiră liniște și pace. În pridvorul ei se găsește un scaun balansoar. E perfect pentru relaxare. Capelele sunt însă închise.
Pe un alt picior de munte este amenajat un alt traseu de urcare cu opriri inspirate din Drumul Crucii. Ne-am bucurat foarte mult de acest loc, de liniște și de soare.
Am plecat mai departe. Aveam de coborît și am sărit un pîrleaz. Revenim în drumul de pămînt și în marcaj. Începem iarăși urcare ușoară. Drumul ne duce în apropierea unor căsuțe. Sunt multe drumuri și multe intersecții. Din fericire domnul Stoica știe bine locurile așa că nu o apucăm pe căi greșite.
Ajungem într-un loc un pic mai înalt de unde vedem și o cruce mare aflată pe vîrful Prișca. Avem de coborît un pic iar după aceea trebuie să urcăm prin pădure.Și de aici urcușul se asprește. Ieșim într-o poiană largă. Unde mai întîlnim un marcaj punct roșu care vine din satul Lăzarea. Acesta este marcajul pe care îl vom urma la coborîre.
Iarăși avem o bucată mai grea de urcare. Sau poate doar obosisem. Ajungem în final pe vîrf. Și spre surpriza noastră este acolo un grup destul de mare care ajunsese acolo cu mașinile. Oamenii se relaxau și făceau carne cu cartofi pe disc.
Vîrful geografic este puțin mai încolo într-o mică poieniță. De pe vîrf avem priveliști spre Hășmaș, spre zona Cheilor Bicazului.
În zonă este un panou cu informații legate de zona Pasului Gheorgheni. Panoul este în limbile română, maghiară, engleză și..armeană.
Pe vîrf facem o pauză lungă de masă și de admirat. Mergem să atingem și vîrful geografic. El este marcat mai puțin convențional cu un fel de pupitru.
Ne luăm rămas bun de la ceilalți turiști și plecăm la vale. Mergem atent pentru a nu rata intersecția cu punctul roșu. Schimbăm marcajul și începem să coborîm pe un picior de munte. Și pe aici sunt intersecții cu alte drumuri și poteci. Traseul alternează porțiunile în care se merge relativ drept cu bucăți în care se coboară mai tare.
La una dintre intersecții ratăm drumul. Ne dăm seama în cîteva minute. Revenim la intersecție și vedem și marcajul și locul unde am greșit. Ne așteaptă cea mai dificilă porțiune. Coborîm abrupt pe un drum foarte alunecos unde cu greu ne ținem echilibrul. Nu ne putem bucura din cauza asta de culorile toamnei și de zadele ce își schimbă straiele.
Din fericire nu durează chiar mult. Dăm într-o zonă cu asfalt. Pare a fi o parcare, iar în apropiere se găsește un circuit de motocros. Tot aici este și o construcție mare. Aici facem la dreapta pe un drum ce ține în general curba de nivel.
Ne speriem un pic fiindcă dăm de urme de urs proaspete. Dar pînă la final nu l-am văzut. Poteca ne scoate la marginea unei păduri, deasupra satului Lăzarea. Se aude un clopot. E de la mănăstirea franciscană. Coborîm cîteva minute printr-o atmosferă de basm: frunze colorate în toate culorile și luminate de soarele de toamnă.
Lîngă mănăstire este o expoziție de sculptură în aer liber.Piesele ieșite din mîna artiștilor sunt foarte interesante și merită studiate mai pe îndelete. Drumul ne duce apoi în sat. Încheiem excursia în fața bibliotecii din Lăzarea.
A fost e tură perfectă de toamnă cu vreme faină și cu locuri faine. Bineînțeles, nu foarte spectaculoase dar suficient cît să ai o zi reușită în natură.
Traseu: Gheorgheni - Grădina Csiki - Capela Sfînta Ana - Vîrful Prișca(cruce roșie) - Lăzarea( punct roșu ).
Durată: 8 ore și jumătate
Track GPS: https://www.strava.com/activities/12749626934
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 1
-
Dorin
20 nov 2024 18:10:21
mulțumesc de relatari și poze, m-am bucurat de ele și îmi fac planuri de a ajunge pe acolo.