Circuit de iarnă la Șimon
Data publicării: 18 mar 2025
Iarna lui 2025 mi-a adus prilejul de a continua ruta începută anul trecut, în excursia cu mulți copii. De data asta mi-am propus să merg pe Muchia Scorții și să urc pînă la intersecția marcată de crucea de fier, iar de acolo să cobor la Biserica de Sus din Șimon.
Zis și făcut. Las mașina în gura Șimonului, aproape de stația de autobuz. Plec în sus pe drumul principal al Șimonului și la a doua stradă cotesc spre dreapta. Acum e zăpadă și frig. Urc spre schit și încep să fiu luat în primire de vînt. Drumul e întortocheat și merge cumva înapoi și paralel cu valea.
Ajung la frumoasa biserică de lemn a schitului din Șimon. Practic de aici va începe urcarea cea adevărată. Și dăi la deal pe zăpadă și gheață. Vîntul se întețește. Am mare noroc că pot urma niște urme de ATV.
Casele se răresc, peisajul se deschide și am priveliști cu Bucegii și cu Piatra Craiului. Pe vale, dacă te uiți atent și în direcția care trebuie, poți vedea chiar Castelul Bran. Urc mereu și de la un moment dat observ că am și un companion: un cîine speriat care însă mă abandonează repede.
Apar hodăile, locurile unde localnicii își țin animalele iarna. Parcă de la an la an sunt folosite tot mai puțin. La una dintre ele mă opresc fiindcă în față are o băncuță. Profit și mănînc ceva cu ochii spre crestele înzăpezite de pe Bucegi. Din spatele hodăii se vede excepțional creasta Pietrei Craiului.
De asemenea îmi atrage atenția o muchie paralelă, lungă. Mă gîndesc că odată ar trebui să o parcurg și pe ea. Traseul se mai calmează, sunt tot felul de pasaje în care alternează urcările și coborîrile.
Ajung în zona unei construcții noi. Aici pare că mai locuiesc oameni, asta judecînd după mașinile parcate acolo și după urme. Însă pe afară nu-i nici un suflet, nici măcar un cîine. Parcă locul are cea mai mare deschidere iar peisajul devine și mai copleșitor. Te uiți în jos, spre văi, iți zici: ce sus sunt! Ridici privirea spre crestele cu zăpadă și spre prăpăstiile Bucegilor sau ale Pietrei Craiului și ai senzația că ești doar o furnică pe vîrful unui mușuroi.
Spre stînga și spre dreapta sunt diverse drumeaguri și variante de coborîre. Eu rămîn fidel planului de acasă. Traversez în urcare o pădurice și ajung la o intersecție unde punctul de reper este o cruce de fier. E veche, pe ea nu se mai distinge tot scrisul. A fost ridicată de un anume domn Muntean.
De aici în jos va fi numai coborîre pe un plai fain. Se poate vedea mai bine zona cu Colții Țapului și Șaua Strunga, locuri foarte dragi mie și în care revin cu mare plăcere de fiecare dată.
Vara trecută pe marginile acestui drum era plin de frăguțe. Îmi amintesc cum copiii efectiv le vînau și mîncau cu poftă. Deși erau suficiente pentru toată lumea.
Merg la vale cu mai multă băgare de seamă. Pe jos este zăpadă și gheață, nu îmi doresc căzături ori alte probleme mai serioase. Drumul face două serpentine largi și apoi se lasă, cuminte, pe lîngă Biserica de Sus a Șimonului. Am ajuns la asfalt, la civilizație. Acum mai am de mers pe vale cam 45 de minute să recuperez mașina și să închid circuitul.
Mă opresc la magazinul Brutăriei Gîrbacea, celebru în zonă, pentru niște produse de patiserie și evident, pentru pîine. Termin traseul unde l-am și început. Au fost cîteva ore superbe, petrecute singur într-o zi geroasă.
Traseu: Gura Șimonului - Schitul Șimon - Muchia Scorții - Crucea de Fier - Biserica de Sus - Gura Șimonului
Marcaj: nemarcat
Durata: aproximativ 3 ore
Track GPS: https://www.strava.com/activities/13705147530
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole