Munții Trascău: Vîrful Pleșii, șoseaua TransApuseni, Baia de Arieș
Data publicării: 15 dec 2025
Munții Trascău au fost dintotdeauna printre preferații mei. Sunt niște munți care se întind pe o suprafață mare, nu au înălțimi impresionante, dar au o mulțime de locuri absolut impresionante.
La un moment dat am auzit că se dorește asfaltarea unui drum de munte ce leagă două extremități ale munților Trascău. Șoseaua asta a fost numită, impropriu, TransApuseana.
De ce impropriu? Pentru că șoseaua nu traversează toți Munții Apuseni, ci doar munții Trascău. Pe acest drum am mai fost pe jos, cu cortul, în vremea în care drumul era folosit doar de căruțe sau mașini competente 4x4.
Am plecat pe ruta Brașov - Sibiu -Aiud. De aici am intrat în oraș și am mers în direcția Buru. La ieșire din Aiudul de SUS se face un drum spre stînga, pe indicator scrie Cerbu, o localitate aflată la 77km.
La început drumul ne duce printr-o Pădure Sloboda, apoi începe să urce susținut pe niște serpentine scurte. Cîștigăm altitudine rapid și ieșim într-o zonă deschisă. Peisajul e fain și oprim într-o parcare să observăm mai bine.
Ne aflăm undeva deasupra Cheilor Rîmețului, iar peisajul este extraordinar. Decidem pe loc că e cam păcat doar să mergi cu mașina pe drumul ăsta. Trebuie să găsim un traseu care să poată fi parcurs și pe jos. În plus este o perioadă foarte frumoasă în care culorile de toamnă sunt încă la putere.
Mie îmi face cu ochiul un vîrf mare și impozant aflat nu prea departe. Iau telefonul studiez harta și aflu mai multe decît mă așteptam: vîrful respectiv se numește vîrful Pleșii, mai mult, există potecă pînă la el. Iar dacă avem și timp suficient, se poate face chiar un traseu în circuit.
Așadar, la treabă! Mergem cu mașina pînă în cătunul Cotorăști unde găsim cu greu un loc unde să ne lăsăm mașina și să nu deranjăm alți eventuali utilizatori ai drumului. Și asta pentru că drumurile sunt înguste.
Aproape este casa unui sătean care își adună fînul într-o furcitură. Mergem pînă la el să ne interesăm de la sursă pe unde se ajunge. Și nimerim bine la o familie amabilă. Poteca pleacă chiar prin grădina lor.
Ne luăm rămas bun și începem un urcuș abrupt și consistent. Treaba merge excelent, intrăm îm pădure. La capătul proprietății se află o poartă cu un sistem ingenios de auto-închidere. De aici se mai calmează panta, urcăm ușor pînă în apropierea unui adăpost pentru animale aflat într-o poiană cu lapiezuri.
De aici poteca ne duce pe culmea dealului, urcarea ce urmează e plăcută și nu foarte grea. Ne ajută și vremea dar și peisajul. Vizibilitatea este excelent și vedem foarte clar creasta Munților Făgăras.
Undeva intrăm într-un drumeag de iarbă folosit în special de ATV-uri, judecînd după urme. Începe să bată vîntul. La final ne așteaptă o urcare pe o pantă accentuată. O dovedim relativ rapid și ajungem pe vîrful Pleșii. Aici se găsește o cruce mare de lemn ce se sprijină, pe o mai modernă cruce de beton. Altitudinea acestui vîrf este de 1250 de metri.
Peisajul de pe vîrf m-a cam surprins un pic. De jos părea că vîrful va fi golaș, în realitate, pe jumătatea de versant care nu se vedea era pădure. Cu toate astea, locul este de vis: culori de toamnă, Cheile Rîmețului jos, Colții Trascăului pe aproape, la fel și Cheile Aiudului. Iar undeva departe vîfuri înzăpezite din Munții Făgăraș.
În plus vedem jos o intersecție, cu un drum asfaltat care duce..undeva. Ne hotărîm să vedem unde.
Stăm pe vîrf o vreme, copiii ar mai lenevi, dar vine și vremea să coborîm. Alegem același traseu, renunțăm la a mai face circuitul. Întoarcerea la mașină este insolită. Săteanul cel amabil era în cocoțat în vîrful furciturii și tot primea fîn cu furca de la soția sa. Apoi îl călca de jur-împrejurul rudei.
La cîteva zeci de metri de acest dans se găsesc două țărănci îmbrăcate destu de tradițional, dar cu haine de muncă. Acum stau jos, se odihnesc și îșî arata una alteia poze de pe telefon.
Revenim la mașină, ajungem din nou pe șoseaua principală. Nu mergem prea mult și ne oprim să ne luăm niște apă de la un izvor puternic și amenajat. Ajungem în satul Rîmeț de unde avem cîteva puncte de belvedere. Localitatea pare a fi mai închegată, are și magazin ceea ce este o raritate pe aceste plaiuri.
Continuăm pînă la intersecția văzută de sus. Mergem pe un drum asfaltat îngust dar în stare foarte bună. Acesta ne duce la două cătune, valea Făgetului și Olteni. Asfaltul se termină brusc într-un frumos loc de belvedere care însă este îngrădit.
Dar nu ne supărăm pentru că drumul e plin de belvederi frumoase în care se remarcă Colții Trascăului, Vîrful Ardeșchia și Cheile Aiudului. A fost o devier de traseu foarte spectaculoasă și inpirată.
Revenim la șoseaua principală și începem să recunoaștem plaiurile pe care urcasem cu cortul acum ani și ani: Valea Inzelului, Florești, Brădești. Drumul e impecabil iar din loc în loc facem opriti pentru poze.
Ultima dintre aceste opriri este în cătunul numit După Deal, aflat în amonte de Cheile Rîmețului. Aici se află în amenajare ceva complex mai mare. De altfel am observat că pe lîngă șoseaua asta nouă au apărut și cîteva pensiuni iar numărul acestora este de așteptat să crească.
În ziua în care am fost noi nu am prins aglomerație deloc iar după Rîmeț am mers mai mult singuri.
Drumul mai merge o vreme pe deal, apoi coboară ușor-ușor pe vale. De aici localitățile sunt ceva mai închegate și mai populate. Ne atrage atenția cea mai mare, Valea Bîrnii, apoi Mogoș și satele Bucium ( Bucium- Șasa, Bucium-Izbita, Bucium-Sat ).
Se întunecă de-a binelea cînd ajungem la finalul acestei șosele ce traversează Munții Trascău. Pînă la locul de cazare, aflat în Baia de Arieș, mai avem o bucată de mers.
Ne cazăm la o pensiunea Roua Muntelui. Acolo aflăm că a doua zi se pregătește o petrecere de Halloween pentru copii. Ai noștri, cum aud de asta, ne întreabă rugător:
- Putem să mergem și noi? Nu am fost niciodată...
Avînd în vedere cele de mai sus hotărîm să reconfigurăm traseul.
Petrecerea pentru copii începe la ora 14:00 așadar avem cam o jumătate de zi liberă. Dimineața mergem la cele două Mănăstiri din zonă.
Prima dintre ele este Mănăstirea Martirii Neamului - Muncelu. Este o construcție nouă aflată pe un deal frumos undeva asupra Arieșului. Locul pare pustiu, intrăm, vizităm dar nu e nimeni altcineva.
Următoarea oprire este la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci aflat în satul Mănăstire. Locul acesta este un pic mai animat. Și foarte frumos îngrijit. O adevărată oază de liniște. În curtea mare există două biserici. Cea veche, mai mică și mai îndepărtată de poartă, este în renovare dar cu toate astea are un farmec aparte. Am avut noroc că un călugăr care lucra ne-a văzut și ne-a invitat să o vedem. Nu se poate intra decît în partea din spate.
Am plecat apoi spre unul din locurile spectaculoase dar și triste ale Apusenilor: Iazul de decantare Valea Șesii. Am mai fost aici în anul 2012, atunci am scris un articol ( vezi aici ) ce a avut o mulțime de vizualizări și în care explicam despre ce este vorba.
Pe scurt:
Iazul de Valea Sesii este un iaz de decantare de vale, deschis ( adica are un singur baraj ). Barajul, construit din anrocamente, închide valea fiind construit între doi versanţi. Tulbureala de steril provenită de la exploatarea de cupru de la Roșia-Poieni ( CupruMin ) este deversată în iaz printr-un sistem de conducte care trebuie să permită dirijarea deversării spre diverse zone situate pe conturul iazului astfel ca toată suprafaţa să fie ocupată.
Sub tot acest nămol exista odată un sat, numit Geamăna. Din el au mai rămas astăzi doar cîteva case care erau construite pe niște locuri mai înalte. Din biserica satului, unde în 2012 se mai vedeau acoperișul și turnul, astăzi se mai vede doar crucea din vîrf.
Traversăm satul Hădărău și mergem spre iaz. Drumul forestier este bine întreținut așa că ajungem repede la un pod ce trece pe deasupra drumului nostru. Aici luăm contact prima dată cu marea de nămol. Mergem și pe pod, facem poze.
În acest loc este o intersecție: prin stînga se merge la baraj, prin dreapta, la biserica scufundată. Acest drum ține conturul iazului de decantare.
Alegem să mergem spre biserică. Undeva putem vedea pe viu cum tulbureala de steril este deversată pe un anume sector al lacului. De acolo mai mergem o bucată dar nu prea mult. Drumul este blocat de niște arbori căzuți sau tăiați, nu mi-e clar. O echipă de muncitori lucrează la degajarea lui.
Parcăm mașina și continuăm pe jos. Pe drum le explic copiilor ce se întîmplă aici, cum pe fundul lacului erau odată case, oameni, copii. Acum a rămas doar un peisaj selenar. Într-un loc mai înalt dăm de o bisericuță, făcută poate în amintirea celei mari aflate acum în nămol. Din apropiere se desprinde în jos un drum ce ne duce într-o poiană. De aici putem vedea cel mai bine ce a mai rămas din fosta biserică din Geamăna: doar crucea de pe turn. E doar o chestiune de timp pînă cînd va fi acoperită cu totul.
Așa arătau iazul și biserica în anul 2012:
Așa arată acum:
De asemenea am rămas siderat de cît de mult a avansat nămol. În 2012 malul era relativ aproape de biserică, mai că îți venea să mergi pe jos pînă la ea. Acum e departe..
Revenim la mașină, consultăm ceasul și vedeam că ar fi timp să mergem și la baraj. În 2012 nu am ajuns acolo, atunci am mers pînă în coada lacului, la Vința. Ceea ce și facem. Drumul pînă acolo oferă cîteva locuri de belvedere, apoi se coboară pe un drum abrupt pînă pe baraj.
Acolo era mare vînzoleală. Camioane grele aduceau piatră, buldozerele o compactau. Privesc în jos și îmi dau seama ce se întîmplă: barajul este înălțat în ideea de a putea colecta și mai mult steril. De asemenea, tot pe baraj este o conductă care din loc în loc are niște sisteme de deversare.
Facem o plimbare pe baraj dar fără să ne apropiem prea mult de utilaje. Consultăm ceasul. Suntem la limită cu timpul pentru a ajunge la petrecerea de Halloween.
Mergem la Baia de Arieș găsim fără probleme parcare iar de acolo plecăm după sunetul muzicii. În micul parc din fața Primăriei sunt adunați o sumedenie de copii. Toți cu costume care mai de care mai înfricoșătoare. Cei mici au la dispoziție tot felul de dulciuri, sucuri și lucruri ce aduc bucurie copiilor.
.jpg)
Evident se lasă cu dans, paradă de costume și concurs de sculptat dovleci. George al nostru se descurcă foarte bine și cîștigă, cu dovleacul său locul trei. Avem festivitate, poze cu primarul, toate cele. Dar și mai interesant este ceea ce a cîștigat: o excursie la cluj și o lună de intrare gratuită la Ștrandul din Baia de Arieș!
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole