Slovenia, episodul 4: Skocjan Caves, Izola, Piran
Data publicării: 12 iun 2026
Škocjan Caves
Și ușor-ușor am ajuns și la ultima noastră zi în Slovenia. Pentru astăzi am pregătit un itinerar mai relaxant. Sau cel puțin așa credeam eu.
Facem bagajele și plecăm spre prima destinație: Škocjan Caves ( se citește Școțian Caves ). De lîngă Bled, unde avem cazarea e de mers cam o oră și jumătate.
Lîngă peșteri este o parcare mare, unde are loc toată lumea. Accesul în peșteră se face la anumite ore și doar însoțit de ghizi. Pentru fiecare serie se pun în vînzare un anumit număr de bilete iar grupul format se distribuie către trei ghizi. Mai multe despre programul de vizitare și bilete găsiți aici:
https://www.park-skocjanske-jame.si/en/
Așadar se apropie ora de intrare și, alături de cei trei ghizi facem o mică excursie, cam 10-15 minute pînă la intrarea în peșteră. Suntem împărțiți în funcție de limba pe care o vorbim. Din cîte îmi dau seama se intră în grupuri de cîte 30 de persoane, decalat, cam 10 minute. În peșteră este interzis fotografiatul, dar site-ul de mai sus oferă suficiente fotografii, ba chiar și un tur virtual 3D.
De ce denumirea este Peșterile Škocjan?
Pentru că se intră de fapt în două peșteri conectate între ele. Peștera de sus se mai numește Peștera Tăcută. Pentru că aici este liniște deplină. Peștera de jos este zgomotoasă pentru că prin ea curge un rîu. Denumirea oficial-poetică este Peștera Murmurătoare.
Cele mai cunoscute peșteri din Slovenia sunt cu siguranță Postojna și Predjama, dar nici Peșterile Škocjan nu sunt mai prejos. Și ca să aduc doar un argument: și Peșterile Škocjan fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO încă din 1986.
Ce le face speciale?
Sunt formate de râul Reka, râu care dispare în subteran, și care a săpat de-a lungul a milioane de ani un sistem spectaculos de galerii și canioane.
Adăpostesc unul dintre cele mai mari canioane subterane din lume.
Sala principală atinge în unele locuri peste 100 m înălțime, oferind o senzație asemănătoare unei catedrale naturale.
Podurile suspendate deasupra râului subteran sunt printre cele mai memorabile atracții pentru vizitatori.
Dimensiuni
Sistemul are aproximativ 6 km de galerii explorate.
Diferența de nivel între intrare și punctele cele mai adânci depășește 200 m.
Debitul râului poate crește dramatic după ploi abundente.
Vom intra prin Peștera de Sus printr-un tunel săpat artificial. Intrăm practic într-o lume lipsită de zgomot. Se aud doar pașii vizitatorilor și, uneori, picăturile de apă care cad de pe formațiunile de calcit. Tocmai această liniște profundă i-a dat numele.
Peștera Tăcută ( Tiha Jama ) este o galerie „fosilă”, adică vechiul traseu al apei, rămas astăzi uscat. Ea este bogat decorată cu stalactite, stalagmite, coloane și draperii de calcit formate în sute de mii de ani. Una dintre cele mai impresionante încăperi este Sala Mare, cu aproximativ 120 m lățime și 30 m înălțime. Aici se află și uriașul stalagmit numit Orjak (Gigantul), una dintre cele mai mari formațiuni din întregul sistem de peșteri.
Există și un contrast spectaculos în vizită: după liniștea aproape absolută din Tiha jama, traseul continuă spre Šumeča jama (Peștera Murmurătoare), unde se aude tot mai puternic vuietul râului subteran Reka River. Trecerea de la tăcere la zgomot face parte din farmecul experienței și îi impresionează pe mulți vizitatori.
Un detaliu interesant este că Tiha Jama a fost descoperită abia în 1904, când localnicii au escaladat un perete de aproximativ 60 de metri din interiorul peșterii pentru a ajunge în această secțiune necunoscută până atunci. Descoperirea ei este considerată unul dintre cele mai importante momente din istoria explorării Škocjanului.
Partea cea mai frumoasă a Peșterii Tăcute nu este dimensiunea ei, ci senzația rară de liniște totală din adâncul muntelui, înainte ca ecoul râului să anunțe apropierea enormului canion subteran.
Și într-adevăr trecerea aceasta de la liniște totală la zgomot se face gradual, firesc, sunetul se intensifică discret cu fiecare pas pe care îl cobori. Ghidul ne arată pe pereți urmele unor amenajări de tip via ferata pe care exploratorii le-au folosit în trecut.
Pe pereți sunt trecute niște cote pe care le-a atins apa rîului subteran cu prilejul unor inundații de proporții.
Ca să ajungi la Peștera Murmurătoare, este necesar să cobori. Coborîrea nu este însă foarte dramatică, se merge pe un fel de alee săpată în stîncă. Treptat, rîul începe să domine fondul sonor. Și uite-așa ajungi ușor la concluzia că denumirea Peștera Murmurătoare este pur poetică. Să fim serioși: apa face zgomot că abia te mai auzi.
Partea cea mai spectaculoasă a peșterii este podul suspendat care face trecerea de pe un perete pe altul al peșterii. Acesta se află la 40 de metri de baza canionului. Și ca să ne facem o idee despre ceea ce înseamnă o inundație serioasă a peșterii, ghidul ne spune că în anul 2019 acest pod s-a aflat la 10 metri sub apă.
Iată și cîteva date tehnice ale canionului subteran:
aproximativ 3,5 km lungime;
între 10 și 60 m lățime;
peste 100 m înălțime în multe locuri.
Se merge destul de mult prin această alee săpată în stâncă. Aleea merge pe sus, cam tot timpul sunt 30-40 de metri deasupra rîului. Ar mai fi de remarcat și felul în care este iluminată peștera, într-un mod discret și armonios.
La un moment dat începem să vedem și lumina naturală. Locul prin care rîul intră in peșteră este tot un portal uriaș. Aici se încheie turul ghidat, de aici încolo avem voie să facem și poze.
Totuși traseul încă nu e la final. Traseul săpat în stîncă merge mai departe și pe afară, deszvăluind repezișuri și cascade spectaculoase. Fiind primăvară, apa are debit, așadar frumusețea nu a luat sfîrșit. Urcăm căteva trepte iar acestea ne duc în final la un funicular. Acesta ne va extrage din canion și ne va duce în locul de unde am cumpărat biletele.
În zona aceasta mai sunt diverse poteci, trasee, pentru noi însă nu a mai fost suficient timp să le explorăm.
Plecăm spre mare, drumul nu e lung, cam 50 de km.
Izola
Slovenia are și o scurtă parte de litoral. Este vorba cam de 45 de kilometri de coastă unde se află orașe venețiene, ape curate, porturi mici și atmosferă relaxată.
Cele mai importante locuri:
Piran — cel mai spectaculos oraș de pe coastă, cu arhitectură venețiană, străzi înguste și piața Tartini. Atmosferă foarte italiană.
Portorož — stațiune modernă cu hoteluri, spa-uri și plaje amenajate.
Izola — mai liniștit și autentic, bun pentru restaurante de pește și vibe local.
Koper — principalul port sloven, cu centru vechi interesant și conexiuni bune.
Inițial, pe lista noastră era doar orașul Piran. Faptul că ne-am organizat bine cu timpul ne-a permis să vedem și Izola.
Prima oprire o facem la Izola, un orășel drăguț, mic și liniștit. Principala problemă pe care o ai cînd vizitezi un astfel de oraș este parcarea. Noi am rezolvat ușor, aici:
https://maps.app.goo.gl/W1ZxncjcDQ3V31gaA
Este o parcare cu plată, nefiind sezon prețul a fost foarte bun, 70 de cenți pentru două ore. Din parcare, am făcut o plimbare cam de 10 minute pe jos pînâ în centru. Drumul ne-a dus rapid pînă la biserica Sfîntul Maurus, aflată pe un loc mai înalt din apropierea portului și a centrului vechi.
Turnul de lîngă ea arată căt se poate de ..venețian Senzația este că te afli în Italia. Coborîm lîngă mare pe o alee ce traversează un parc. Apa este curată, păcat că nu e suficient de caldă pentru o baie.
Așadar rămîne să ne rezumăm la plimbare pe lîngă micul port. Atmosfera italiană se intensifică. Prin magazine, pe la terase, peste tot e muzică italiană. Clădirile arată ca în Venezia. Doar numele străzilor și conversațiile dintre localnici îți mai aduc aminte că te afli în Slovenia.
Am mers pe lîngă mare, apoi am ales să ne pierdem pe multele alei și străduțe înguste ale orașului. Am mîncat și la desert am gustat și înghețata locală.
Două ore ne-au fost suficiente pentru a vizita Izola, cum spuneam, orașul e mic și frumos.
Poze din Izola:
Piran
Ne-am îndreptat apoi spre Piran, aflat cam la 15km de Izola. Găsirea unui loc de parcare aici este mai anevoioasă. Și asta pentru că în centru sunt parcări doar pentru localnici. Pînă la urmă, am dat pe un forum de o parcare subterană aflată undeva în partea de sus a orașului. Locul se numește Garage Arze.
Partea faină este că în drumul spre centru, care durează 10-15 minute, poți vedea mai bine orașul, iar panorama asupra Adriaticii este fermecătoare.
Piran este fără doar și poate cel mai pitoresc oraș de pe litoralul sloven. Se află pe o mică peninsulă care intră adânc în Marea Adriatică. Orașul a fost puternic influențat de Republica Venețiană, iar arhitectura sa gotică și barocă amintește de Veneția, cu piețe înguste și clădiri pastelate.
Inima orașului este Piața Tartini, o fostă lagună transformată într-un spațiu urban elegant, înconjurat de clădiri istorice. Străduțele care urcă spre biserica Sfântul Gheorghe oferă priveliști spectaculoase asupra acoperișurilor roșii și a mării deschise. Piran este cunoscut pentru atmosfera romantică, apusurile dramatice și senzația de „oraș muzeu” trăit, nu doar vizitat.
Dar să o luăm pe rînd. Coborîm de la parcare pe o stradă îngustă. Ne orientăm astfel încît să nu mergem chiar pe drumul cel mai scurt pînă în Piața Tartini și să ieșim la mare undeva în partea de sus a orașului, în zona portului.
De acolo mergem pe străduțele de promenadă. Ne oprim la Acvariul din Piran unde facem o vizită. Acvariul nu este mare, nu are prea multe, dar copiilor le-a plăcut. Este considerat cel mai important acvariu din Slovenia și găzduiește peste 140 de specii din Marea Adriatică de Nord. Printre ele se numără pești ca chefalul, bibanul de mare, murene, căluți de mare, caracatițe și stele de mare.
Un detaliu foarte interesant este că acvariul se află într-o clădire istorică (fostă clădire vamală), iar la intrare există o podea de sticlă prin care se văd ruinele unei biserici medievale din secolul XI.
După ce ieșim de la acvariu urmăm linia țărmului. Copiii se urcă pe bolovanii de pe dig și mare minune că scapă necăzuți.
Ne mai atrag atenția cîteva elemente:
Kot, în slovenă, colț, este vîrful peninsulei pe care se află orașul. Tot aici se găsește o mică bisericuță. Ne mai atrage atenția o statuie numită Sirena din Piran. Nu este un monument foarte mare sau celebru ca altele din oraș, dar a devenit un mic simbol „romantic” al falezei.
Trecem de colț și ne oprim la finalul aleei pietonale. Aceasta se termină brusc cu o plajă micuță, aflată sun un zid de sprijin înalt.
Ne întoarcem puțin și cu prima ocazie urcăm niște trepte de piatră. Ajungem rapid la înălțime, pe drumul ce duce spre biserica Sfîntul Gheorghe, cel mai vizibil monument din Piran.
Trecem pe lîngă niște garduri pictate artistic, pe lîngă locuri cu belvederi spre Adriatica. În depărtare se văd orașul Trieste și o niște munți înalți și plini de zăpadă.Și uite-așa ajungem și la Biserica Sfantul Gheorghe, cea mai importantă biserică din orașul Piran și unul dintre cele mai cunoscute monumente de pe litoralul sloven.
Este situată pe un deal deasupra centrului vechi și domină complet orașul, fiind vizibilă din aproape orice punct al peninsulei. Biserica a fost construită inițial în Evul Mediu (sec. XII), dar forma actuală datează în mare parte din perioada renascentistă și barocă, sub influență venețiană. Un element foarte celebru este turnul-clopotniță separat, inspirat de Campanila din Veneția, de unde ai una dintre cele mai spectaculoase panorame asupra Adriaticii, orașului și chiar a coastelor Italiei și Croației în zilele senine.
Interiorul este simplu dar elegant, cu altare vechi, picturi venețiene și un aer liniștit de biserică de coastă, iar în jurul ei se află o terasă verde folosită ca punct de belvedere.
Astăzi, biserica este atât un loc religios activ, cât și cel mai bun punct de belvedere din Piran — motivul pentru care majoritatea vizitatorilor urcă acolo.
De la biserică , următoarea țintă este Piața Tartini. În linie dreaptă e la o aruncătură de băț, în realitate este de mers pe niște străduțe înguste, în pantă. Piața asta arată într-un fel. Mie personal mi-a plăcut foarte mult și doar faptul că am stat aici o vreme mi-a dat o stare de bine.
Inițial, în Evul Mediu, locul era un mic port pentru pescari, dar în 1894 a fost acoperit și transformat într-o piață publică mare din motive de igienă și urbanism. Astăzi, este o piață pietonală ovală, pavată cu piatră albă, înconjurată de clădiri vechi în stil venețian, cafenele și instituții importante ale orașului. În centru se află statuia compozitorului Giuseppe Tartini, născut în Piran, care dă și numele pieței. Piața este punctul de plecare pentru plimbări prin oraș: de aici urci spre biserica Sf. Gheorghe sau mergi spre port și faleza cu farul.
Din Piața Tartini am plecat din nou spre deal. Dorința noastră era să vizităm zidurile din Piran, vechile fortificații medievale care au apărat orașul timp de secole. Cea mai importantă și vizibilă parte astăzi este „al treilea zid”, ridicat între secolele XV–XVI, care urcă pe dealul de deasupra orașului și include turnuri de observație și porți vechi. Din păcate am ajuns foarte aproape de ora închiderii și practic nu mai avea rost să ne mai urcăm pe ziduri. Cu toate astea am apreciat drumul pînă acolo.
Și dacă n-am avut noroc cu fortificațiile, am ajuns în Cimitirul Pokopališče ( se citește Pocopalișcie ), un loc cu o istorie și o poziție foarte specială.
Se află pe deal, deasupra orașului, pe drumul spre Fiesa, și este așezat astfel încât oferă unele dintre cele mai spectaculoase priveliști din zonă: vezi marea Adriatică, orașul vechi Piran și chiar coasta Italiei în zilele senine.
Cimitirul a fost înființat în 1812, deoarece vechiul loc de înhumare era lângă biserica Sf. Gheorghe din centrul orașului, iar spațiul devenise insuficient. De-a lungul timpului a fost extins de mai multe ori, mai ales în secolul XX. Un detaliu interesant este că aici se găsesc morminte ale unor familii vechi din Piran, multe dintre ele influențate de perioada venețiană, ceea ce face ca locul să fie și un fel de arhivă istorică în aer liber. Atmosfera este liniștită, dar nu tristă în mod apăsător — mai degrabă contemplativă, cu sunetul mării în fundal și o vedere care transformă locul într-un punct de belvedere unic, nu doar un cimitir clasic.
Este un loc excelent pentru a face fotografii, pentru a admira marea.
Ne luăm mașina și plecăm iarăși la drum. În noaptea asta avem cazarea în Croația, la Comuna din Funtana.
Portorož
Dar pînă să ajungem acolo, drumul ne poartă și prin frumoasa și cocheta stațiune Portoroz. Am oprit aici doar puțin, dar suficient cît să ne facem o idee.
Portorož este și un loc mult mai turistic decât Piran sau Izola. Numele înseamnă „Portul trandafirilor” și reflectă istoria sa ca zonă de relaxare și balneară încă din secolul al XIX-lea. Are hoteluri și resorturi moderne pe malul mării, plaje amenajate (în mare parte platforme și zone cu șezlonguri), centre spa și wellness, restaurante și viață de seară mai animată decât în alte orașe de pe coastă.
Portorož și Piran sunt practic lipite unul de altul, așa că poți merge pe jos și poți trece de la atmosferă de stațiune modernă la oraș medieval în câteva minute.
Aici ia sfîrșit excursia noastră în Slovenia. Țara aceasta ne-a impresionat în primul rîndprin curățenie dar și prin faptul că a fost dăruită cam cu de toate pe o suprafață relativ redusă. Dimineața poți fi în Alpi, iar seara pe plajă, poți vizita castele, orașe, te poți plimba prin locuri pitorești. SLovenia mi-a lăsat impresia că merită mai degrabă descoperită la pas.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole