Croația, episodul 1: Rovinj, Porec, Motovun, Oprtalj
Data publicării: 15 iul 2026
După cele 4 zile petrecute în Slovenia, a venit vremea să ne mutăm la vecini, în Croația. Am făcut asta din două motive: voiam să hoinărim prin peninsula Istria, prețurile pe litoralul croat erau semnificativ mai mici decît pe cel sloven.
Am traversat frontiera noaptea și am nimerit pe autostradă. Nu am mers prea mult dar prețul plătit mi s-a părut mare și nedrept. Aproximativ 5 euro pentru nici 30 de km. Ne-am cazat în stațiunea Comune di Funtana în condiții nu foarte grozave. Din cele două camere doar una avea aer condiționat. L-am folosit pentru încălzire și am lăsat acolo copiii. Eu și Ramona am cam făcut frigul în noaptea aia.
Planul pentru ziua ce a urmat a fost o plimbare prin Peninsula Istria. Mai fusesem pe aici în anul 2013 cînd am vizitat orașele Pula și Rijeka. Cum suntem în căutare de locuri noi, de data asta le-am ocolit.
Rovinj
Prima oprire a fost în frumosul oraș Rovinj, cu siguranță printre cele mai pitorești de pe riviera Istriei. Drumul până acolo ne-a mai arătat un loc fain, de care nu știam: Canalul Limski, un loc unde marea intră în continent mai hotărîtă, așa cam 10km.
Rovinj este un oraș construit în stil venețian, ca mai toate din Istria. Am parcat inițial undeva mai departe de centru din dorința de a face cîteva fotografii. Apoi ne-am apropiat de inima orașului dar ne-am lovit de o problemă neașteptată.
Am vrut să parcăm în marea parcare cu plată de lîngă port. Bariera acestei parcări nu s-a deschis și nu am primit tichet la apăsarea singurului buton. A trebuit să părăsim locul și să parcăm într-un loc unde intrarea nu e restricționată nicicum. În schimb procesul de plată al parcării a fost tare stufos, dar în final am reușit și i-am ajutat și pe alții.
Pornim pe lîngă mare. Orașul vechi este cocoțat pe o peninsulă stâncoasă (care a fost cândva o insulă). Pe măsură ce ne apropiem, strada devine tot mai animată. Centrul vechi impresionează prin străduțele înguste, clădirile colorate și atmosfera mediteraneană autentică.
Timp de secole, Rovinj a făcut parte din Republica Venețiană, iar influența acesteia este vizibilă în casele înalte, obloanele colorate și piețele mici din piatră. Aleile înguste urcă spre vârful dealului și sunt pline de galerii de artă, magazine de suveniruri, restaurante și cafenele. În unele locuri, zidurile caselor coboară direct în apă, oferind priveliști spectaculoase asupra Adriaticii.
În vârful peninsulei se află biserica sveta Eufemija, simbolul orașului. Construită în stil baroc în secolul al XVIII-lea, biserica domină peisajul cu turnul său înalt de aproximativ 60 de metri, inspirat de celebrul campanil din Piața San Marco din Veneția. Din vârful turnului se deschide o panoramă superbă asupra orașului, mării și insulelor din apropiere.
Așadar o luăm conștiincios pe una din străduțele înguste și urcăm ușor. Mergem paralel cu marea dar nu o prea vedem fiindcă o parte din case se termină direct la mare. La final poposim la un punct de belvedere aflat în apropierea unui far..și a unui bunker. De aici încep aleile care duc spre biserica sveta Eufemija.
Biserica este mare dar interiorul său nu e prea impresionant. Pictură mai deloc, cîteva statui un altar simplist și cam asta e tot. În schimb la ieșirea din biserică am admirat un grup de bărbați înbrăcati în stil tirolez, cu celebrii lor spielhosen, șosete verzi trei-sferturi, pălării și veste.
Continuăm plimbarea pe stîncile de lîngă apă. La un moment dat coborîm pe niște scări care ne duc aproape de mare. Practic aici e locul de baie al orașului. Ape limpezi, frumos colorate și îmbietoare parcă te cheamă la înot. În apă însă e cu bolovani, intrarea în apă făcîndu-se pe scări, ca la piscină.
Cum afară nu era suficient de cald pentru baie, ne-am mulțumit doar prin a băga mîinile în apă. Am continuat apoi pe strada Sveta Kriza care ne-a dus în portul turistic. Aici sunt cîteva piețe mai mari, e plin de terase și restaurante dar și de întreprinzători care te îmbie la o excursie pe mare.
În centru este o clădire oficială, lungă și îngustă, iar în jurul ei sunt trei piețe: Trg Marsala Tita, Trg Na Mostu, Trg Pignaton.
Personal mi-a plăcut foarte mult că partea veche din oraș este pietonală, nu ai treabă cu mașinile mai deloc.
Savurăm o înghețată și ne plimbăm pe lîngă port pînă ieșim din zona veche. Revenim apoi și mergem pe străduțe în ideea de a ajunge la biserica Sv. Franje. Ne-am pierdut de cîteva ori dar în final am ajuns unde trebuie. Cu toate astea biserica am găsit-o închisă.
Am revenit apoi pe o stradă în pantă la Trg Na Mostu și, de supărare că am găsit biserica Sv. Franje închisă, am mai băgat o înghețată. Apoi am pornit spre mașina noastră.
Poze din orașul Rovinj
Poreč
Am plecat apoi spre orașul Poreč ( se citește Poreci ) o altă bijuterie de la Marea Adriatică, unul dintre cele mai vechi și mai populare orașe de pe coasta vestică a peninsulei Istria. Aici am rezolvat cu parcarea mult mai elegant. Lîngă sala de sport a orașului există o parcare mare și gratuită. De acolo, cam după maxim 10 minute de mers pe jos ești în centru.
Ne oprim la o brutărie și încercăm câteva produse de patiserie. Nici nu știai ce să alegi, totul era apetisant. Stăm pe o bancă la umbră din Piața Trg Joakima Rakovska și intrăm ușor-ușor în atmosfera orașului.
Spre deosebire de Rovinj, care este renumit pentru atmosfera sa romantică, Poreč combină patrimoniul istoric cu plajele.
Ieșim la mare în zona portului turistic și continuăm să mergem spre centru tot pe lîngă apă. Faleza din Poreč este plină de restaurante, cafenele și bărci de agrement. Din port pleacă bărci ce fac excursii către insulele din apropiere și către orașul italian Veneția.
Și aici partea veche e situată pe o peninsulă, doar că nu mai este cocoțată pe deal. Evident, influența venețiană este prezentă și aici cu alei pietruite și piețe cochete, clădiri istorice și nelipsita bazilică și al ei turn venețian.
Și că tot vorbeam de basilică, aceasta poartă numele de Eufrazijeva și este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. Bazilica a fost construită în secolul al VI-lea și este celebră pentru mozaicurile bizantine foarte bine conservate, realizate cu foiță de aur, complexul episcopal format din bazilică, baptisteriu și palatul episcopal, turnul-clopotniță, de unde se poate admira orașul și marea.
Este unul dintre cele mai importante monumente bizantine din Europa.
Revenim pe străzile din oraș și facem o pauză mai lungă în Piața Trg Matije Gupca Ne relaxăm pe o bancă la umbră, copiii se joacă în parcul de lîngă piață.
Pașii ne poartă apoi pe principala stradă pietonală, Decumanus, care este plină de magazine de toate felurile. Strada asta se termină în Piața Libertății ( Trg Slobode ), inima orașului Porec. Este un loc mai larg, animat, ce are în mijloc biserica Crkva Gospe od Anđela, în traducere Doamna Îngerilor Noștri.
În jurul bisericii este plin de lume și de artiști. Se așteaptă începerea unui festival folcloric la care participă ansambluri din șase țări. Pînă să înceapă reprezentațiile, mai ieșim pe lîngă mare, pe strada Nikola Tesla. Într-un anumit punct al ei se află un frumos punct de belvedere de unde se poate fotografia partea veche a orașului.
Dinspre Piața Libertății se aude zgomot. Deocamdată sunt doar discursurile oficialităților. Ajungem numai bine, cînd începe spectacolul. Avem un cor din Italia, dansatori din Polonia, o fanfară din Germania, soliști din Croația, un cor din Lituania și dansatori din Bulgaria.
Trebuie să părăsim orașul Porec că încă mai avem de colindat iar pînă la următoarea cazare este drum lung.
Poze din Porec:
Motovun
Dacă pînă acum ne-am axat pe litoralul peninsulei Istria, a venit vremea să vedem cum este și în interiorul ei, în zona colinară. Unii o aseamănă cu Toscana. Îmi este greu să spun dacă au dreptate pentru că eu nu văzut Toscana suficient de bine.
Ne deplasăm spre satul Motovun, un loc pitoresc ce se află în vârful unui deal. Drumul pînă acolo a fost tare frumos, iar odată ce ne-am apropiat am văzut mai mulți fotografi profesioniști postați pe dealurile din jur în căutarea cadrului perfect. Ba mai mult, sunt amenajate și cîteva locuri special pentru fotografii. Astfel vedem mai clar despre ce este vorba. Pe vîrful unui deal a fost ridicată o cetate. Cu toate astea sunt destul de multe clădiri, tot în stil venețian, și în exteriorul ei.
Motovun este considerat unul dintre simbolurile regiunii și este renumit pentru zidurile sale medievale, priveliștile panoramice și gastronomia bazată pe trufe.
Coborîm cu mașina și ajungem într-o parcare mare, aflată la baza dealului unde se află orașul-cetate.Cum parcarea e goală, hotărîm să mai mergem cu mașina. Și sus, aproape de poarta de intrare în cetate se mai află două parcări, ambele cu plată. Noi o alegem pe prima care ne iese în cale iar de acolo urcăm pe jos.
Intrăm în cetate prin Poarta Orașului, de unde începe urcarea spre Piața Centrală.
Străzile din cetate sunt înguste, în pantă și pietruite. Mare activitate nu este în sat, sunt doar cîteva magazine și vreo două terase terasă. Lume este puțină, așadar tot ce poți face este să dai o tură și să te bucuri de peisaj. Este amenajat și un traseu pe zidurile cetății, toată treaba costă 5 euro de persoană.
Noi tot urcăm și urcăm și astfel ajungem în cel mai înalt punct de pe deal. Aici se află o piață mic în care domină biserica Sfîntul Ștefan. Din păcate am văzut-o doar pe exterior. Mergem o vreme și pe ziduri, din păcate atmosfera nu e suficient de clară.
De coborît, o facem tot pe niște străduțe în pantă. Pe undeva se iese din cetate și continuăm pe alei și poteci. Acestea ne scot ceva mai jos de locul de parcare.
Una peste alta, Motovun e chiar de văzut, chiar și dacă vă grăbiți. Tot turul orașului nu ia mai mult de o oră.
Poze din Motovun:
Oprtalj
De la Motovun pornim spre un alt sat pitoresc Oprtalj ( sau Portole ), aflat la 15km depărtare și la o altitudine de 378 de metri. Drumul pînă acolo este destul de abrupt, cu suișuri și coborîșuri.
Lăsăm mașina înainte de intrarea în oraș și de acolo am plecat pe jos în plimbare. Dacă la Motovun am zis că era lume puțină, ei bine la Oprtalj era pustiu de-a binelea. Doar cîțiva oameni pe străzi. De altfel acesta este lucrul cu care acest mic sat vine în opoziție cu Motovun.
E mult mai mic, curat, drăguț, liniștit și bineînțeles cu arhitectură venețiană. Zidurile, porțile și casele din piatră s-au păstrat foarte bine.
Ajungem repede la Loggia venețiană, construită în secolul al XVI-lea, simbolul localității și unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere. Intrăm de acolo în mica cetate și ne oprim lîngă biserica Sfântul Gheorghe, biserica principală a orașului, din păcate închisă. În sat mai există o biserică, Biserica Sfânta Maria, cunoscută pentru frescele sale. Și ea este închisă.
Străduțele medievale sunt relativ puține, iar multe case păstrează încă detalii arhitecturale din Evul Mediu și perioada venețiană. Ideea în Oprtalj e să nu te grăbești că astfel ieși rapid din oraș.
Plecăm din Oprtalj iar drumul ne duce în coborîre pe un alt deal. De acolo facem cele mai reușite poze cu acest sat mic și pitoresc.
În zonă mai este un sat asemănător ca istorie și atmosferă, Grožnjan, din păcate nu am mai avut timp să îl vedem și pe el.
Aveam un drum destul de lung pînă undeva în apropierea Lacurilor de la Plitvice. GPS-ul ne-a dus prin niște locuri foarte pitorești, cu sate uitate de lume, dar și un oraș medieval frumos, care ne-a atras atenția. Se numește Buzet, este construit tot pe un deal, iar de la distanță părea interesat.
Am ieșit apoi pe autostradă. Înainte de un tunel mare circulația este aproape blocată. La ieșirea din tunel avem panorame lari asupra mării și orașului Rijeka. S-a circulat foarte greu fiindcă în zonă se desfășurau o sumedenie de lucrări de infrastructură. Dar noi ne-am bucurat de peisaj și de faptul că am putut vedea în voie orașul Rijeka de sus.
Am ajuns la locul de cazare de la Rakovica pe întuneric, dar cu bine. În următoarele două zile ne așteaptă incursiuni în lumea cascadelor. Dar despre asta în episoadele viitoare.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole