Pe zăpadă în Măgura Codlei
Data publicării: 02 apr 2013
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Am plecat la drum singur. Scopul a fost să văd mai în amănunt unde duc unele marcaje care deşi există în teren, nu apar pe hărţi şi care este timpul de parcurgere al acestora. Am plecat din Codlea, de pe strada Măgurii de lângă stâlpul cu săgeţi. Am urmat triunghiul roşu şi triunghiul albastru. Părăsesc oraşul pe un drum mocirlos dar îngheţat care mă duce pe un deal de unde se vede Codlea de sus şi de asemenea se văd Brasovul, Masivul Postavaru, Ciucasul.
Apoi intru în pădure. Trec pe lângă o zonă defrişată unde un individ aduna lemne. Puţin mai sus ajung la o altă zonă defrişată care oferă şi un pic de belvedere. De aici poteca o ia la dreapta pe curba de nivel. Apoi urcă uşor şi dă într-un drum mai larg. Cam după zece minute întâlnesc un marcaj banda albastră. Nici un stâlp indicator.
Încerc să iau coordonatele gps ale acestei intersecţii. Nu reuşesc, gps-ul telefonului e leneş azi. Mă ajunge din urmă o fată. Şi ea merge tot singură. Îmi spune că vrea să urce în vârf pe triunghi roşu.
Eu o iau la dreapta pe banda albastră. Cam în 200 de metri întâlnesc un marcaj punct albastru care vine pe o vale şi despre care ştiu cu certitudine că duce la vârf. Plănuiam să cobor pe el. Nici în acest loc nu e stâlp indicator.
Anul trecut, la precedenta vizită pe Măgura Codlei observasem un marcaj cruce albastră. Bănuiam că acesta se va intersecta pe undeva cu banda albastră. Planul era să urc pe această cruce albastră despre care aveam informaţii contradictorii: unii spuneau că duce la ştrand, alţii că merge direct în Codlea, harta arată că se opreşte undeva în DN1.
Ţin în continuare banda albastră care merge pe curba de nivel dar care de la un moment dat încolo e clar că începe să coboare. Schimb instantaneu planul şi mă întorc să urc pe punctul albastru.
Prima bucată de poteca e abruptă. Merg câteva zeci de metri pe urma unui iepuraş. Marcajul nu e chiar nou însă e des aplicat şi nu prea pune probleme de orientare. După ce porţiunea abruptă se termină, poteca devine mai blândă şi face dreapta pe o curbă de nivel.
Îmi recapăt pulsul normal. Perioada asta e optimă pentru acest traseu. Primăvara şi vara cred că e hăţiş. Peisajul se deschide către Tara Bârsei. Ajung la un punct de belvedere aflat pe o stâncă. Se văd bine lacurile de la Dumbrăviţa, Brașovul şi toţi munţii din jur.
De aici în sus urmează o porţiune mai tehnică. Se merge pe stâncă, abrupt. Din fericire nu e zăpadă şi mare mi-e bucuria să simt după multă vreme stânca sub bocanc. Cam după 30 - 40 de metri intru iarăşi în pădure. Stratul de zăpadă e brusc mai gros. Merg pe nişte urme vechi care mă ajută, nu mă afund.
Urcuşul e acum destul de blând şi încet încet ajung lângă o grotă. De aici mai e foarte puţin până în vârf. Dau şi de marcajul triunghi roşu pe care coborâsem data trecută. Ajung pe Vf. Măgura Codlei, cel frumos marcat de un stâlp ce are în vârf contutul hârtii României în care stă scrisă altitudinea - 1295m. Mă uit la ceas şi notez timpii:
1h pe triunghi roşu şi albastru
20 de minute pierdute pe banda albastră
1h 05 pe punct albastru
Pe vârf ajunsese deja fata cu care mă întâlnisem mai jos. Schimbăm câteva vorbe, ea îmi spune că pe cruce albastră ar trebui să ajung tot în Codlea.
În jur e privelişte de vis: se văd trei munţi mari încărcaţi de zăpadă: Bucegi, Piatra Craiului, Iezer-Papușa, Făgăraş. E senin, vântul adie uşor. În zona vârfului e zăpadă mare, cred se apropie în unele locuri de un metru.
Fata pleacă la vale pe traseul pe unde am urcat eu. Rămân pe vârf încă mult timp şi fac poze. Plec la vale pe la 13:30 pe marcaj cruce albastră. De fapt nu merg chiar la vale ci mai mult drept ţinând linia matematică a crestei. Apare şi un punct roşu despre care nu am nici o informaţie din teren. Harta spune că ar duce tot la Codlea.
Din fericire găsesc urme şi deplasarea nu e foarte grea. Trec pe lângă poiana unde anul trecut în primăvară am făcut plajă şi poze cu vulpea şi cu ghioceii. Găsesc o altă poiană mare pe care o traversez. Intru iarăşi în pădure şi încep să cobor. Undeva la dreapta pare a fi un punct de belvedere pe o stâncă.
Mă duc până acolo însă plec dezamăgit. Nu am văzut mare lucru. Revin în marcaj şi un pic mai jos marcajele se despart. Punctul roşu merge înainte pe linia crestei, crucea albastră coteşte 90 de grade la stânga, către Vlădeni. Ce să aleg?
Am ales crucea albastră din două motive:
1. pe acest marcaj erau urme
2. marcajul era mai nou, mai proaspăt
3. unul din scopurile vizitei era să văd unde merge acest marcaj.
De aici am coborât abrupt, am schimbat direcţia de câteva ori, am mers o bucată printr-o zonă stâncoasă. Găsesc chiar şi un izvor, prima sursă de apă de astăzi. Încă o schimbare de direcţie către dreapta şi cobor până într-un drum forestier unde regăsesc marcajul bandă albastră. Drumul pare a fi circulat găsesc nişte urme de maşina dar şi de atv.
Puţin mai jos e o poieniţă superbă, cu o căsuţă, cu furcituri de paie, cu gard. O gură de rai. Cobor pe marcaj comun bandă albastră şi cruce albastră. Nu reuşesc să îmi dau prea bine seama unde mă aflu şi încotro mă îndrept. Bănuiesc că trebuie ca la un moment dat să ajung în zona ştrandului de la Codlea.
Până atunci însă încep să întâlnesc oameni veniţi pe aici cu maşinile şi care fac grătar. Trec pe lângă o fostă carieră, dau de fundaţiile unor clădiri. Ţin mereu drumul la vale. Banda albastră pleacă spre dreapta la un moment dat. Eu continui tot pe cruce. Găsesc nişte clădiri lungi abandonate care probabil că în trecut aparţineau de Avicola Codlea.
Tot nu îmi dau seama unde sunt. Printre copaci zăresc şoseaua Braşov - Sibiu, se aude zgomotul făcut de maşini. Drumul forestier este înlocuit cu un drum de plăci de beton. Ajung la drumul naţional. Deşi există marcaj, până aici nu am găsit nici un indicator. Din vârful Măgura Codlei şi până la DN1 am făcut exact două ore.
Recunosc locul. Mă aflu undeva între Codlea şi Vlădeni, cam la 8km de Codlea. Mă dezechipez, scot căciula, parazăpezile, aparatul foto, bag totul în rucsac şi încep să fac autostopul încercând să adopt un limbaj al corpului care să inspire încredere.
Şi am succes, cam după 10 minute un domn din Codlea opreşte şi mă duce până la locul unde am lăsat maşina, fapt pentru care îi mulţumesc.
Asta a fost povestea celei de-a doua excursii în Măgura Codlei. Cu siguranţă am să revin fiindcă mi-am propus să mai cercetez alte două marcaje. Şi poate apoi, având aceste date voi încerca să vorbesc cu cine trebuie pentru a face o acţiune în cadrul căreia să montăm nişte stâlpi indicatori la intersecţiile de traseu.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Comentarii: 1
-
Ciobanu Doru-Calin
20 mai 2013 12:15:04
Foarte laudabila intentia Dvs. de a lua legatura cu \"cine trebuie\" pentru montarea unor stalpi indicatori la intersectiile de trasee montane.
Magura Codlei face parte din muntii Persani, este cel mai important bastion sudic si in acelasi timp cel mai inalt varf din acesti munti.In Romania exista o retea de trasee turistice montane omologate. Muntii Persani reprezinta unitatea montana nr. 48 din aceasta retea.
Din punct de vedere turistic, unitatea montana nr. 48 a fost impartita in 3 subunitati: Magura Codlei, muntii Persani de sud si muntii Persani de nord.
Subunitatea Magura Codlei cuprinde urmatoarele trasee turistice montane omologate:
Cruce albastra 48.1. Comuna Dumbravita - dealul Frumos - drumul carierei - vf. Magura Codlei (1290 m). Timp de mers: - vara: 3 - 3,5 ore; - iarna: nu se recomanda.
Triunghi rosu 48.2. Orasul Codlea - vf. Magura Codlei. Timp de mers: - vara: 2,5 - 3 ore; - iarna: nu se recomanda.
Triunghi albastru 48.3. Orasul Codlea - cetatea Neagra. Timp de mers: - vara: 1 - 1,5 ore; - iarna: nu se recomanda.
Triunghi galben 48.3.a Orasul Codlea - complexul turistic Codlea. Timp de mers: - vara: 1 - 1,5 ore; - iarna: nu se recomanda.
Celelalte marcaje pe care le-ati vazut pe teren sunt marcaje NEOMOLOGATE.
Banda albastra incinge ca un brau Magura Codlei si ramane, in general, pe curba de nivel. Este un circuit inchis, foarte pitoresc.
Punct rosu urmareste integral culmea Magurii pe linia de maxima altitudine, in directia S - N: din sud, de la cetatea Neagra peste vf. Magurii pana in nord, in apropiere de Strand. Are unele portiuni destul de tehnice, in zonele stancoase.
Punct albastru este un traseu de acces la vf. Magurii si are punctul de plecare in zona cunoscuta de localnici sub numele Maial (la marginea orasului Codlea).
Revin la traseul cruce albastra. Din punctul unde ati incheiat Dvs. parcurgerea, traseul traverseaza DN 1 (marcajul este aplicat pe unul din stalpii de beton ai liniei electrice) si se angajeaza in urcus pe dealul Frumos. Dupa primele 2 - 3 marcaje aplicate pe stalpi de beton, traseul urmareste un drum de care. Urmeaza o portiune fara marcaj (din lipsa de suport fizic pe care sa fie aplicat) pana atinge liziera padurii de stejari care urmareste aproximativ culmea dealului. In acest punct intalnim un alt drum care urmareste linia lizierei. Marcajele reapar pe arbori. Urmarim drumul intalnit spre dreapta (est) pana in apropiere de varful dealului. Marcajul coteste brusc la stanga (nord) si intra in padure (atentie la schimbarea de directie) urmarind un alt drum de care. Dupa un parcurs scurt prin padure iesim in zona de pasuni de pe fata nordica a dealului Frumos. Dupa ce parasim padurea marcajul lipseste aproape cu desavarsire, fiindca arborii lipsesc. Ramanem in continuare pe drumul de care si coboram continuu pana la calea ferata Brasov - Fagaras. Traversam calea ferata in dreptul statiei C. F. R. Dumbravita Barsei. Marcajul continua pe ulite pana in centrul comunei.
Referitor la dorinta Dvs. de a amplasa stalpi indicatori. In urma cu 8 - 10 ani mai exista un stalp indicator pe traseul comun triunghi rosu si albastru, exact in punctul in care poteca o ia la dreapta pe curba de nivel (utilizez descrierea Dvs.):
\"Putin mai sus ajung la o alta zona defrisata care ofera si un pic de belvedere. De aici poteca o ia la dreapta pe curba de nivel.\" Din pacate, presupun ca a fost furat de tigani.Ca sa nu se mai repete acest scenariu, ar trebui ca viitorii stalpi ce vor fi amplasati sa aibe o fundatie solida de beton, cu armatura metalica sudata de stalp, care sa cantareasca 100 kg!
MULT SUCCES IN DEMERSUL DVS.!