Muntenegru: Parcul Național Lovcen

Data publicării: 27 ian 2014

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

O nouă zi în Muntenegru şi o nouă aventură. De data asta aveam în plan o excursie în Parcul Naţional Lovcen. Plecăm din oraşul Budva către Kotor. Înainte de aeroportul Tivat facem dreapta urmând un drum către vechea capitală muntenegreană Cetinje.


Linia dreaptă este pista aeroportului din Tivat

Practic de la nivelul mării ne punem pe urcat nişte serpentine straşnice. De departe cel mai abrupt şi mai greu drum din cariera mea de şofer fiindcă aveam să ne oprim la peste 1500 de metri altitudine.

Aşadar ne punem muncitoreşte de urcat serpentinele. Peisajul însă este atât de impresionant încât facem o grămadă de pauze ca să admirăm Golful Kotor, Marea Adriatică şi munţii din jur. Pe drum la un moment dat se face o bifurcaţie către Lovcen iar mai apoi o alta, cu un drum mai prost către o cetate, numită Fort Gorazda.


Urcăm din greu câteva serpentine şi ajungem şi lângă cetate. Contrar aşteptărilor cetatea e părăsită şi nu e valorificată deloc turistic. Practic suntem singuri printre rămăşiţele fortului. Trecem pe un pod improvizat dintr-o placă de beton şi o plasă de sârmă.


Interiorul e specific balcanic. Culori de tot felul cu mirosuri de tot felul. Înţelegeţi ce vreau să zic..


Mergem pe cotloane şi găsim la un moment dat posibilitatea de a urca pe nişte scări şi de a ieşi deasupra fortului. De aici se vede splendid golful Kotor. În port a acostat un mare vas de croazieră. E imens.

Gorazda este un exemplu de arhitectură militară austro-ungară. Datează din 1886. Este înconjurată de un sanț uscat, adânc de 5 metri.

 
Golful Kotor, cu forma unui fluture cu patru aripi

Plecăm mai departe călătorind tot cu pauze lungi printr-un decor de vis. Încet - încet ne apropiem de Lovcen. Pe drum observăm un munte pe care se afla câteva construcţii. Sunt şi trasee turistice cu care ne tot intersectam. Cred că sunt dificile fiindcă toate urca susţinut şi abrupt.

Dar să vă spun şi câte ceva despre Parcul Naţional Lovcen:

Acesta se întinde pe o suprafaţă de 6400 ha şi reprezintă o îmbinare omogenă şi deosebită între geografie, biologie şi ecoturism. Spun asta prin având în vedere fenomenle geomorfologice (văi, peşteri, chei), altitudinea mare relativ la ceea ce se găseşte în vecinătate (cel mai înalt este vârful Stirovnik, 1749m) precum flora care număra peste 1100 de specii diferite.

 
Ne oprim la un moment dat şi facem un circuit pe jos. Nu este marcaj turistic însă prindem o creastă generoasă mai ales ca peisaj oferit. Mergem pe această crestă urcând uşor pe lapiezuri. E vizibilitate excelentă: se vede vechea capitala muntenegreană Cetinje, marea dar şi Lacul Skadar. În jur peste tot sunt calcare albe de lângă care cresc brăduţi. Plimbarea nu a fost lungă a durat cam 30-45 de minute. A fost o zi extrem de călduroasă iar găsirea unui petec de umbră era de fiecare dată o binecuvântare.

Urcăm iarăşi în maşină, dăm drumul la aer condiţionat şi continuăm drumul. Găsim o parcare, iar după parcare e pusă o barieră. De aici continuăm pe jos pe drumul de asfalt. Deşi e cald de te topeşti, mai sus, într-o curbă, găsim un maldăr de zăpadă.


Puţin mai sus e şi finalul drumului care se sfârşeşte lîngă un restaurant. De aici încolo ar trebui să urcăm pe nişte scări şi să traversăm un tunel. Se fac însă lucrări şi traseul e astfel un pic deviat.


Principala atractie a Parcului Lovcen o reprezinta Mausoleul lui Petar al II-lea Petrovic Njegos, mare domnitor si poet muntenegrean. A trait 38 de ani, între 1813-1851. Musoleul a fost ridicat după concepția unui sculptor croat, Ivan Mestrovic, pe locul unde Petar Njegos a construit o mică mănăstire în 1845 şi unde şi-a manifestat dorinţa de a fi îngropat. Capela a fost reabilitată iar mausoleul a fost construit în 1974. Este ridicat pe vârful Lake la 1660 metri altitudine.


Se plăteşte taxa de intrare, 3 euro de persoană. La intrare ne întâmpină două statui din granit negru ce înfăţişează două femei. În spatele lor se afla şi intrarea într-o mică încăpere unde este şi statuia lui Petar Njegos stând pe un scaun, cu o carte deschisă în mână.


Omul e gânditor, iar deaupra capului are un vultur.


Continuând pe undeva pe lateral găsim o scară ce ne coboară la un nivel inferior. Intrăm în cripta unde se găsesc rămăşiţele poetului. Monumentul este realizat din marmură albă adusă din Golful Kotor. În criptă toate vorbele au un ecou interesant. Ne jucăm rostind cuvinte care îl invocă pe Cneazul Miloș, un celebru brand de apă minerală din Serbia şi Muntenegru.

Am revenit la suprafaţă şi am continuat drumul prin spatele mausoleului. Acolo este amenajată o alee ce se sfârşeşte într-un loc amenajat de belvedere.


Zăbovim privind în toate cele patru zări şi făcând poze cu munţii, cu marea cu golful Kotor. De aici se vede excelent vârful Stirovnik, cel mai înalt vârf din Lovcen.



în departare e Lacul Skadar

Coborâm la maşina pe o altă parte, pe un traseu marcat ce ne duce printre nişte conifere mici. Sfârşim aici excursia noastră în Parcul Naţional Lovcen. Deşi am parcurs doar câteva zeci de kilometri cu maşina, frumuseţea lucurilor ne-au răpit aproape o zi întreagă.

Cu bine, ne revedem în golful Kotor.

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Padurean Gigi

    13 iul 2017 06:23:11

    Splendid. Am fost in Kotor în 2016. Superba locație. Recomand cu plăcere. Întregul Muntenegru este superb. Cui îi place natura să meargă acolo. Prețuri pe toate măsurile, este ceva de nedescris. Veți rămâne cu siguranță uimiți. Este cu totul altceva față de occident. Totul este să respecți și vei fi respectat.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024