Năieni, un loc aparte în județul Buzău
Data publicării: 26 mai 2017
În ţara noastră există tot felul de locuri interesante. Pe unele le ştii, sunt intens promovate. De altele afli. Acum ceva vreme am citit un articol despre Năieni pe site-ul drumliber.ro. Şi am zis că n-ar strica să dăm o tură într-o zi.
Acea zi a avut ceva de aşteptat, mai bine de jumătate de an. Împreună cu Monica, Florian, Ramona şi Maria am plecat spre Năieni. Am folosit drumul Braşov - Ploieşti - Săhăteni - Naieni.
Ajunşi în centrul localităţii de destinaţie ne oprim să studiem un panou informativ. În zonă sunt prezentate o serie de obiective: Cimitirul vechi din sat, Biserica dintr-o Piatră, satul dacic, necropola tracică, Chilia lui Ambrozie, Grote, Tabăra de Sculptură, diverse crame.
Primul obiectiv este cimitirul vechi părăsit pe la 1900. Trebuie mers cu grijă cu maşina fiindcă obiectivul poate fi ratat cu succes întrucât nu mai există vreun indicator, iar cimitirul se găseşte pe o stradă secundară.
Cimitirul are tot felul de cruci cioplite în piatră. În funcţie de forma lor acestea ascund diverse mesaje. Cele care au cruce dublă ne spun că acolo sunt doi oameni înmormântați, iar cele cu alte două cruci laterale ne arată că aparțin unei mame cu doi copii.
În mijlocul cimitirului se găsesc ruinele vechii biserici. Locul în sine este interesant şi are aşa o aură de mister, de întâlnire cu un trecut îndepărtat.
Următorul punct de interes este Biserica dintr-o Piatră. Până acolo ajungem pe un drum foarte bun care ne urcă până lângă biserica, aflată şi ea lângă o fostă carieră. Câţiva copii se joacă pe acolo. Din păcate biserica este închisă şi nu avem ocazia să îi admirăm catapeteasma de piatră despre care citisem. În schimb avem un peisaj foarte frumos. Cu dealuri, munţi şi cu marea câmpie. Bonus, câteva ploi în desfăşurare.
Copiii se împrietenesc rapid cu Maria, prilej de râsete de zbenguieli.
Într-un loc mai înalt aproape de mănăstire se găseşte un aşa-numit mormânt tracic. Aspectul este acela de gaura săpată în Piatră. Capacele mormintelor nu mai există.
Mergem spre nord pe marginea carierei la un moment dat drumurile se bifurcă iar noi alegem varianta de sus. Imediat ce trecem de o mică șa observăm un platou cu pietre cioplite.
Dealul cu pricina se numeşte Tigoarea, care se spune că înseamnă loc sfânt. Până la sculpturi mai avem de mers o bucată coborând uşor pe o curbă de nivel.
Manole Gabriel, un sculptor din Slobozia, a adus la Năieni elevi care au modelat piatra. Așa a luat naștere Tabăra de Sculptură de la Năeni. Tot artistul Manole Gabriel a ridicat și Biserica de piatră. Primele sculpturi au fost gata în 1986. Din 1997 lucrările au luat o lungă perioadă de pauză.
Abia din 2009, au fost aduși elevi de la un liceu de artă care să înveţe să stăpânească și ei arta transformării pietrei în operă de artă. Şi astfel au rezultat sculpturile de la intrarea în tabără, cele care formează complexul numit Dacologie. Acolo îi vedem pe daci în luptă, înainte și după înfrângerea simbolizată prin spargerea în bucăți a medalionului uriaș.
Plimbarea printre exponatele taberei de sculptură este agreabilă şi relaxantă. E fantastic ceea ce au realizat copii cu vârste de până la 15-16 ani.
Mergem apoi spre ceea ce credeam noi că este Chilia lui Ambrozie. Practic trebuie să urcăm într-o şa pe unde trece un drum. Am uitat să vă spun că aproape de Tabără de Sculptură există un aşa-numit sat dacic. Cel puţin aşa se spunea pe harta şi pe panoul informativ. Dar nu am mai coborât spre acel loc fiindcă părea că acolo este de fapt o stână.
Ajungem în șa, reperul pe care îl avem este o veche cruce de piatră, asemănătoare cu cea de la Orheiul Vechi din Republica Moldova. Sub această cruce sunt mai multe grote săpate și urme firave ca oameni au trăit cîndva aici.
Indicatoarele spre Chilia lui Ambrozie sunt derutante. Pe harta aceasta apare a fi într-un alt loc, săgețile din zona însă ne conduc aici. Nu știm care este pînă la urmă adevărul.
Mai jos puțin se găsește Fântâna lui Ghisarie, în fapt o adăpătoare folosită de crescătorii de animale.
Revenim la maşina lăsată lângă Biserica dintr-o Piatră pe o potecă ce merge pe la baza carierei, care uneori te poartă pe nişte brîne mici. Mai descoperim încă o grotă. Cerul s-a întunecat în mai multe rânduri însă ploaia a evitat nişte oameni aşa de buni şi de faini cum suntem noi.
În concluzie, mi-a plăcut tare mult zona şi este posibil să revin pentru o explorare mai amănunţită.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 1
-
anghel radu
08 iul 2021 12:24:59
Frumos !