Bulgaria: Frumuseți din Munții Balcani, episodul 1- Bogdan Balaban

Bulgaria: Frumuseți din Munții Balcani, episodul 1

Data publicării: 25 oct 2019

În vara asta în vacanţa de Sf. Maria am reuşit să duc la bună îndeplinire un plan mai vechi, acela de a urca pe Vf. Hristo Botev din Bulgaria, cel mai înalt al Munţilor Balcani.

Înainte de asta am studiat puţin variantele, iar două dintre ele mi-au atras atenţia.

O abordare dinspre nord pe la Aprilitsi şi Cabana Pleven. Traseul avea următoarele avantaje: era mai aproape de casă, iar traseul părea destul de uşor accesibil.

Cealaltă variantă însă m-a atras mult mai mult: urcarea se făcea pornind de la Kalofer, prin Rezervaţia Gendema, pe la Cabana Rai şi pe un traseu cu lanţuri. Cu siguranţă drumul era mai lung dar şi traseul era mult mai frumos.

Până la urmă am ales cea de-a doua variantă. Ne-am adunat patru şi am făcut echipă într-una dintre cele mai frumoase excursii din acest an.

Plecarea din Braşov a fost dimineaţă tare. Nici nu îmi mai aduc aminte bine la ce oră ne-am pus în mişcare. Am stat puţin la frontieră şi apoi am plecat spre destinaţie. Am făcut primul popas la Byala, lângă vechiul Pod Belenski. A doua oprire a fost într-un loc devenit deja tradiţional, la Cascada Hotnitsa.

Apoi începem o urcare serioasă spre Pasul Shipka. Trecem de pas, începem să coborâm şi ne oprim chiar în satul Shipka. Aici vrem să vizităm o biserică deosebită, o construcţie monumentală de inspiraţie rusească.

Biserica de la Shipka

Mănăstirea a fost construită în memoria soldaților revoluționari ruși și bulgari care au murit în timpul Războiului de Independență Ruso-Turc, din anii 1877 - 1878. Fondurile necesare construirii mănăstirii au fost strînse din donații mai ales din Rusia, însă și din Bulgaria.

Lucrările de construire au început în anul 1885 și s-au finalizat în 1902, sub îndrumarea arhitecților ruși. Inițial, mănăstirea a fost proprietate a Rusiei, însa în 1934, aceasta a fost donată de guvernul sovietic statului Bulgar.

Biserica "Sfântul Nicolae" este o adevărată capodoperă arhitecturală, construită în stilul tradiţional rusesc al catedralelor secolului XVII. Biserica, declarată monument de cultură, străluceşte de la mare distanţă atît datorită bogatului ei mozaic colorat, cât şi a turnurilor aurii. Are un dom central şi alte patru domuri mai mici, încununate cu cruci. O clopotniţă înaltă de 53 de metri, cu cele 17 clopote ale ei (cel mai mare având aproape 12 tone) se ridică în apropierea faţadei de vest a bisericii.

În interiorul acesteia, se pot observa 24 de plăci cu mozaic, cu numele a 18.491 de bulgari și ruși care și-au dat viața în timpul luptei de la Shipka și din împrejurimile Kazanlîk-ului. Pereții bisericii au fost pictați de două ori - prima pictură datînd din 1902, iar a doua din 1957 - 1959.

De la Shipka mergem întins cam 50 de km pînă la Kalofer. Ne căutăm și ne găsim destul de ușor locul de cazare. Se afla la etajul unei case. La parter este un magazin alimentar. Practic avem un apartament cu două camere, bucatarie, baie și o terasă mare unde aveam sa petrecem o seară agreabilă. Se numeste Georgievi Guesthouse.

Byala Reka

Ne odihnim puţin şi apoi plecăm spre o atracţie a zonei: Byala Reka( Râul Alb ) Ekopateka. Este vorba de un traseu cu scări şi punţi care urmează o zonă de chei. Treaba asta n-a fost uşoară fiindcă nu există indicatoare. Am mers pe un drum forestier unde din fericire am întâlnit un om. Zoli reuşeşte cumva să brodească o conversaţie cu el. Trebuie să revenim în Kalofer şi să urmăm indicatoarele cu Mănăstirea Kalofer. Astea le văzusem.

Urmează vreo 7km de drum prost dar care într-un final ne duc la mănăstire. De acolo se mai merge cam încă 1km într-un loc unde este amenajat un mic restaurant şi o parcare.

În câteva minute coborâm pe malul râului. Vedem şi marcaj spre cabană Rai, destinaţia noastră de mâine. Dar până una-alta intrăm în vorbă cu nişte tineri bulgari. Ştiu bine engleza şi ne înţelegem uşor. Ei ne povestesc puţin despre traseul pe care vrem să îl facem şi ne recomandă să parcurgem circuitul astfel: să urcăm pe lângă apă şi să ne întoarcem venind pe sus.

Intrarea pe potecă este marcată de un panou și o poartă.

Traseul asta Byala Reka este foarte spectaculos. Avem de a face cu un rîu nervos, cu maluri stîncoase, cu potecă amenajată, cu scări și poduri de lemn. Undeva, la baza unei cascade, este un loc unde apa este adîncă. Pe mal e un grup numeros de bulgari care sar în apă. Par că se distrează foarte bine.

Noi continuăm traseul și ne tot minunăm de ingeniozitatea cu care a fost amenajat. Scări care coboară, scări care urcă, poduri, balustrade. Și la final avem cireașa de pe tort. Poteca se termină cu o punte care te duce într-un copac. De acolo cobori pe scara cîțiva metri.

Aici este amenajat un loc de popas cu băncuţe. Undeva într-un pom Nelutu descoperă o cutie metalică pe care scrie Farmacie. O deschide şi găseşte tot felul de lucruri, pe lângă medicamente şi pansamente: ţigări, rakia, spirt, chiar şi o conservă.

De aici începe o urcare foarte abruptă şi susţinută pe scări de lemn. După vreo 10 minute ajungem într-un loc de belvedere aflat deasupra cheilor. Poteca de întoarcere vine pe sus şi ne aduce tot la poarta de intrare.

Revenim în Kalofer pe drumul cel rău şi petrecem o seară agreabilă pe terasa apartamentului. Asta până se porneşte o ploaie straşnică.

Monumentul Hristo Botev

Dimineata vremea deși este închisă pare că s-a mai imbunat. Ne strîngem în grabă bagajele, mîncam cite ceva, ne luăm rămas bun de la gazde și plecăm spre centrul orașului Kalofer. Aici, la loc de mare cinste este amenajat un monument dedicat lui Hristo Botev.

Dar să vedem mai întâi cine a fost el. A fost un revoluţionar ce a militat pentru independenţa Bulgariei. Dar mai presus decât atât, Hristo Botev este considerat cel mai important poet din Bulgaria. S-a născut chiar în Kalofer în anul 1838 şi a trăit doar 38 de ani. Cu alte cuvinte un fel de Eminescu.

Toată viața sa, Botev și-a inspirat camarazii cu pasiunea sa pentru libertate și ultima sa acțiune a venit să împlinească jurământul său și să moară pentru el. Inscripția pe piatra funerară spune: "Profeția ta s-a adeverit- trăiești în continuare!”.

Aşadar Hristo Botev este considerat, alături de prietenul său Vasil Levski, erou naţional. De altfel următorul sat după Kalofer se numeşte Vasil Levski şi astfel cei doi rămân cumva împreună nu doar în memoria colectivă ci şi pe pământ.

În parcul Hersatrau din Bucureşti exista un bust al lui Hristo Botev. De unde şi până unde asta? Pentru mult timp el a locuit într-o moară abandonată de lângă București, împreună cu Vasil Levski, conducătorul insurgențelor bulgărești.

Monumentul din Kalofer este impresionant. Din centrul micului orășel se urcă pe niște trepte largi pînă la o statuie imensă aflată pe deal. Botev privește către trei camarazi de-ai săi. Deasupra fiecaruia dintre ei este înscris cîte un an important pentru istoria Bulgariei: 1878, 1923 și 1944.

Hristo Botev a fost şi este omagiat în diverse feluri în Bulgaria. Pe lângă acest memorial din oraşul natal Kalofer, numele lui este asociat cu diverse alte lucruri:
- în multe oraşe exista şcoli, licee, bulevarde, străzi, stadioane care îi poartă numele.
- oraşului Botevgrad i s-a dat numele său.
- cel mai înalt vârf al Munţilor Balcani se numeşte tot Hristo Botev.
- un post naţional de radio fost botezat după numele lui.
- câteva echipe de fotbal au în componenţa numele său: PFC Botev Plovdiv, Botev Vrața, Botev Ihtiman, Botev Galabovo, Botev Kozlodui, Botev Boljarov.

Kaloferul mai este însă faimos și pentru altceva. În fiecare an de Bobotează bărbații încing o horă în apele înghețate ale rîului care trece prin localitate. Obiceiul este răspandit în toată Bulgaria însă cea mai adevarată petrecere are loc în Kalofer. Vorbind cu localnicii am aflat că pentru a fi apt de participare la un astfel de eveniment trebuie sa bei serios cam toata noaptea de dinainte de Boboteaza.