Munții Trascău: Cheile Aiudului

Data publicării: 18 mai 2022

Am revenit în Munții Trascălui la ceas de primăvară cum se întîmplă de mulți ani. Îmi plac verdele de aici, peisajele spectaculoase și multiplele variante de trasee. De data asta alegerea a fost zona Cheilor Aiudului, loc pe care îl mai vizitasem în anul 2013. Atunci am parcurs versantul stîng. Detalii aici:

https://bogdanbalaban.ro/363.html

Acum ținta era să mergem pe versantul drept. Doar că între timp condițiile sunt schimbate. Acum îi avem pe cei doi copii și traseul pe care vom merge trebuie adaptat pentru ei. Venim dinspre Aiud și oprim mașina în prima parcare, cea unde este un foișor cu o masă și bănci. Copiilor le este foame așa că își refac mai întîi rezervele de energie.



Din acest loc se vede Castelul Templul Cavalerilor, o construcție impresionantă ce adăpostește un hotel-restaurant. Pînă la el se poate ajunge și cu mașina. Noi am folosit o scurtătură pentru a ajunge la acel drum.



De la castel începe traseul nostru. Spre surpriza mea găsim un marcaj punct roșu. Cu atît mai bine, mai ales că mă așteptam la o potecă nemarcată. Urcușul începe cam abrupt. Maria și mama ei, Ramona, merg direct pe o creastă stîncoasă unde se pot cățăra un pic. Eu și George alegem varianta cu marcaj care este mult mai blîndă.

Ambele duc în același loc, în vîrful unei stînci de unde priveliștea e copleșitoare. Stînci verticale în toate părțile și un drum ce se strecoară printre ele și care devine din ce în ce mai mic pe măsură ce urcăm.





La un moment dat intrăm în pădure. Suntem ca într-un tunel căci crengile și frunzele copacilor formează o boltă deasupra noastră. Poteca se ține aproape de prăpastie și din cînd în cînd ne mai oferă locuri de belvedere și flori.

Nu peste mult timp ajungem la marginea unei poieni unde marcajul cotește brusc la dreapta. Noi însă mergem exact în direcția opusă și peste cîteva minute ajungem iar într-un punct de belvedere cu mare deschidere, impresionant. De aici putem revedea o parte din traseul parcurs în 2013 pe versantul celălalt. Dar putem privi și mai departe, spre Aiud. Locul se numește colțul Vilii.











Zona e tare frumoasă și poienița e plină cu flori. Revenim la marcaj și începem să coborîm ușor pînă într-o curmătură. De aici mergem cam drept și din loc în loc dăm de niște panouri explicative. Intrăm iarăși în pădure și întîlnim un marcaj bandă galbenă care leagă Cheile Aiudului cu Platoul Bedeleu și Peștera Huda lui Papară.

De sus vine un grup format exclusiv din doamne. Ele ne întreabă pe unde am urcat și le îndrumăm pe punctul roșu promițîndu-le că vor avea ce vedea.

De aici începe un urcuș mai abrupt care merge prin pădure și nu prea e pe placul copiilor. Mai sus este un alt grup puțin de dezorientat. GPS-ul lor arată că au trecut de intersecția traseelor punct roșu și bandă galbenă. Și pe ei îi sfătuiesc să țină punctul roșu.

Noi ne continuăm urcarea, tot abrupt, pînă ajungem la o curmătură. Aici se despart traseele. Banda galbenă merge spre Bedeleu, punctul roșu continuă pe versantul drept din Cheile Aiudului.

Mai mergem puțin și ieșim din pădure.Iarăși avem peisaj spectaculos. Poteca ține creasta și se oprește pe marginea unei stînci masive. Aici este o cruce mare din fier de care este prins un tricolor.



Copii se minunează la vederea unor gușteri. Facem aici un popas mai consistent. Ne prostim cum știm noi mai bine și facem poze în care vrem să părem haioși.

Nu e prea clar pe unde continuă poteca așa că mă duc într-o mică explorare. Găsesc rapid marcajul. Începem să coborîm. Prima parte este pe marginea prăpastiei. George insistă să meargă de mînă, cam așa procedează cînd nu se simte în siguranță.

Intrăm în pădure iar de acolo coborîrea devine abruptă. După o serpentină mare ieșim din pădure și avem de traversat niște grohotișuri. Observăm un șarpe micuț. De cum ne simte dispare rapid în iarbă. Intrăm iarăși în pădure și ajungem tot într-o zonă cu grohotiș aflată la baza uriașei stînci cu cruce în vîrf.



De aici încolo avem doar de coborît pînă la drumul de asfalt. Împreună cu Ramona ne amintim cît de greu coborîsem data trecută, pe celălalt versant.

Mergem vreo 200 de metri pe asfalt apoi o luăm pe un drum de pămînt care merge paralel cu șoseaua. Ajungem la un stîlp cu indicatoare. De acolo revenim la asfalt și ajungem rapid la mașină.

M-am convins, dacă mai era nevoie, că o ieșire în Cheile Aiudului îți poate aduce cîteva ore de relaxare într-un peisaj copleșitor. Copiilor le-a plăcut mult traseul și au avut după aceea o poftă de mîncare extraordinară.

Traseu:
Cheile Aiudului - Colțul Vilii - Crucea de Fier - Cheile Aiudului
Marcaj: punct roșu
Durata: 3 ore și 40 de minute
Track GPS: https://www.strava.com/activities/7141819895

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2022