Retezat: Zănoaga, Căldarea Judele, Slăveiul
Data publicării: 08 nov 2024
Am revenit în Retezat mai repede decît m-am așteptat. Pusesem eu mai demult ochii pe niște trasee care mi s-au părut interesante. Tura descrisă aici a durat două zile. Am fost împreună cu Radu și Neluțu.
Așadar ne înființăm la punctul de intrare în Parcul Național Retezat de la Gura Apelor. Lăsăm mașina la barieră și plătim taxa de acces în parc. Ne echipăm de drum punem rucsacii în spate și pornim pe jos pe drumul forestier. După vreo 10 minute dăm de primul indicator: spre Lacul Zănoaga cruce albastră, 4-5 ore.
Ne așteptam la un drum greu prin prisma distanței și a diferenței de nivel. Aveam în spate rucsaci grei, planul era să dormim la cort.
Părăsim așadar drumul forestier și începem o urcare sănătoasă prin pădure. Luăm repede altitudine și asta ne dă oarecum încredere că greul cel mai mare e aici. Facem o pauză la un moment dat să ne tragem sufletul. Nici nu pornim bine că începem să auzim voci.
Întîlnim trei turiști care coboară. Oamenii sunt de gașcă stăm de vorbă puțin și aflăm că avem cîte ceva în comun. Una dintre fete este brașoveancă mutată la Arad. Ei ne spun că vom putea dormi în refugiul Salvamont lângă lacul Zănoaga fiindcă în mod sigur va fi gol.
Următoarea noastră țintă este ieșirea în golul alpin. Tot urcăm voinicește dar prima poiană pare un fel de fata morgana. Avem senzația că o să urcăm toată ziua și tot nu vom ajunge. Bineînțeles că lucrurile nu stau așa, dăm de o poiană cu iarbă mare, jnepeni și ienuperi. Poteca pleacă inițial pe parte stîngă și se strecoară, urcînd ușor, printre ele. Apar și stîlpii cu marcaje ceea ce ne face orientarea mai ușoară.
Ajungem într-o zonă mai înaltă și admirăm împrejurimile: creasta munților Țarcu și Godeanu. În față ne așteaptă o bucată de coborîre lentă și apoi un urcuș printre jnepeni mari pînă în vecinătatea vîrfului Zlata(2142m).
Urcarea asta, deși nu foarte dificilă, dar lungă și fără niște perspective vizibile, avea să ne stoarcă de energie. După ce trecem și de ultimii jnepeni dăm de o stînă de piatră și, spre surpriza noastră, de o turmă de oi. Este totuși sfîrșit de septembrie și nu ne așteptam să mai găsim oile pe munte.
Hotărîm să facem o pauză de masă. Dinspre zona înaltă a Retezatului vin doi turiști germani. Intrăm în vorbă cu ei și aflăm că încă suntem departe de lac și că mai e de mers o bucată bună. Stăm și identificăm Șaua Iepii din Munții Țarcu, platoul Borăscu din Godeanu
Astăzi singurul nostru obiectiv este să ajungem la Lacul Zănoaga așa că pauza se lungește mult. Atît de mult încît tragem și cîte un pui de somn. Din ăla cu vise și sforăieli.
Sunt primul care se trezește. Mă mai uit în jur, consult GPS-ul apoi îi trezesc și pe colegii de tură. După calculele mele este timp suficient să ajungem pe lumină. Ne punem cu greu în mișcare, vestea bună este că nu prea mai avem mult de urcat.
Imediat ce trecem de vîrful Zlata dăm de imaginea impresionantă a crestelor pietroase ale Retezatului Și ce fain e că poteca merge astfel încît să fim tot timpul cu ele în față.
Ne așteaptă o bucată de coborîre. Oile sunt undeva pe culmea din dreapta, stîna, mai jos, în stînga. Cîinii ne simt, ne văd dar se mulțumesc doar să ne latre de la distanță. Cînd poteca ajunge în punctul cel mai de jos părăsim un pic marcajul în ideea de a merge pe marginea unei prăpăstii. De aici avem un peisaj fain, cu un tău, cu Piatra Iorgovanului și Oslea din Vîlcan în depărtare.
Mergem o vreme pe buza prăpastiei apoi revenim în marcaj în vecinătatea unei intersecții de trasee. De jos, de la Cabana Gura Zlata urcă un traseu marcat cu triunghi roșu. De aici avem doar o urcare ușoară, Poteca traversează o zonă de platou trecînd peste cîteva pîraie. Acestea sunt primele surse de apă de pe traseul urmat de noi astăzi.
Și iată-ne ajunși aproape de Lacul Zănoaga. Suntem undeva deasupra lui și avem de coborît o zonă mai abruptă. Ar mai fi de mers cam 20-30 de minute. Vederea refugiului ne ajută la moral, iar coborîrea, deși abruptă și uneori alunecoasă, trece repede.
Poposim în pridvorul refugiului și încheiem tura cu un pahar de vin. De asemenea, chiar la apus facem aprovizionarea cu apă. Izvorul este pe cealaltă parte a lacului și este marcat cu un punct mare și roșu. La întoarcere spectacolul naturii e pe cinste: crestele Retezatului zici că au luat foc și se oglindesc în apa liniștită a lacului. Am avut noroc de o zi frumoasă și caldă care s-a terminat cum nu se putea mai frumos.
La refugiu mai sosesc doi băieți din Arad însoțiți de trei cîini. Vin de pe vîrful Judele, unul dintre ei este alergător. Stăm de povești pînă ne ia somnul și ne punem la somn. Refugiul este în stare bună, este construit ingenios și este foarte călduros.
Traseu: Gura Apelor - Vf. Zlata - Lacul Zănoaga
Marcaj: Cruce albastră
Durata: 7 ore și jumătate
Track GPS:
https://www.strava.com/activities/12472951524
Ziua 2
Dimineața ies afară în jurul orei 7 cînd era și lumină dar și cîteva stele pe cer. E o răcoare din aceea plăcută, ca în diminețile de vară. În lac se văd pești, mai mici și mai mari. Lacul Zănoaga Mare este așezat în căldarea glaciară a Judelui, pe versantul sudic al muntelui Sesele, la altitudinea de 1997 m, lacul are o formă circulară, lungimea și lățimea maximă îi sunt de 360, respectiv 260 m, iar perimetrul 875 m, realizând astfel o suprafață de 6,0 ha și un volum al apei de 693000 m3. Este cel mai adînc lac glaciar din România, 29 de metri.
Odată cu mine se trezesc și cîinii și cînd încep să latre toată lumea face ochi. Ne pregătim de o tură lungă, frumoasă dar și solicitantă. Băieții din Arad urmează să coboare pe la Gura Zlata, noi ne pregătim de un traseu în care urmează să străbatem căldarea Judelui și să urcăm în culmea Slăveiului.
Ne punem la drum, pentru început urmăm cîteva sute de metri marcajul către Bucura. Apoi deviem la dreapta în căutare de momîi. Din informațiile pe care le aveam poteca de azi urma să ne ghideze cu astfel de marcaje. Cărarea mai este cunoscută și sub denumirea de Poteca Măgarilor.
Nu peste mult timp găsim și prima momîie. Aproape de ea este un marcaj vechi cruce albastră ce pare a fi fost șters în mod intenționat. De fapt prima parte a acestei poteci cam așa se prezintă, cu momîi și marcaje șterse.
În mare mergem fără să cîștigăm prea multă altitudine, traversînd printre jnepeni, pîraie, mici tăuri și zone stîncoase. Vremea este superbă, nici cald, nici frig și vînt mai deloc.
De la un moment dat marcajul devine bun și ne putem orienta astfel mai ușor. Coborîm și trecem un parau mai mare apoi începem să urcăm. Ne mai oprim fiindcă găsim afine și merișoare din belșug. La un moment dat avem o urcare ceva mai consistentă dar care avea să se dovedească a fi scurtă. În cîteva minute poposim pe malul Tăului Urît.
De ce i s-o fi spus așa, îmi este greu să îmi dau seama. Lacul ăsta și tot ce este în jurul său are o frumusețe aparte. Apele sunt limpezi, liniștite în ele se oglindesc creste și vîrfuri. Cel mai proeminent din zonă este Vîrful din Mijloc, 2405m.
Și pentru a ne bucura pe deplin de peisaj aici instituim prima pauză mai lungă de astăzi. Credeam noi că astfel ne odihnim și ne încărcăm bateriile dar de fapt, cînd a fost să ne ridicăm și să plecăm ne-a fost tare greu.
Din fericire traseul merge în continuare pe fundul căldării fără a avea pante semnificative. Nu durează mult și ajungem la un alt lac, la fel de frumos și de spectaculos. Acesta se numește Tăul Răsucit. Numele său cred că vine de la forma sa unde apa se răsucește pe lîngă o mică peninsulă.
Aici nu ne mai așezăm dar în schimb facem o mulțime de poze. În sus urmează o bucată de urcare zdravănă, cu pantă abruptă, cu stâncă și cu pietre mișcătoare. Așadar o porție de transpirație.
Totuși poteca e croită meșteșugit și ne scoate relativ repede pe creasta ce vine de la Crucea Trăznitului. Ajunși sus examinăm track-ul GPS și terenul. Crucea albastră se va întîlni cu punctul galben iar de acolo se va merge pe sub creastă spre Căldarea Bucurei.
Așadar hotărîm să ținem creasta matematică și astfel să ajungem pe culmea Slăveiului. Deocamdată avem de mers pe o pajiște la finalul căreia ne așteaptă o urcare pe bolovani mari pînă la un vîrf semnalizat cu un par de lemn.
Ajunși pe acest vîrf priveliștea se dechide în toate părțile: vedem de sus Tăul Turcelu și Lacul Slăvei, vîrfurile înalte, Peleaga, Păpușa, Custura. Undeva departe e și Vîrful Mare.
Traseul nostru continuă avînd cînd porțiuni cu iarbă, cînd cu bolovani. Și uite așa, pe nesimțite ajungem pe culmea Slăveiului. Mai fusesem pe ea în anul 2019 dar atunci am parcurs-o în sens invers.
Practic din acest loc intrăm definitiv în lumea bolovanilor și crestelor abrupte. Poteca e firavă însă foarte bine semnalizată cu momâi. Admirăm de o parte a crestei Tăul Ascuns, aflat în Căldarea Judele. Pe partea cealaltă e spectacolul lacurilor din Căldarea Bucurei. Undeva găsim un petec de iarbă cu peisaj și privim cu nesaț lacurile. Nu degeaba i se spune Retezatului muntele cu ochi albaștri.
Continuăm pe creastă și totul pare că merge de minune. Personal mă simt foarte bine și merg parcă mai cu spor. Traseul este însă relativ tehnic și trebuie mers cu atenție mai ales pentru că unii bolovani se mișcă.
Trecem și pe la vîrful Slăvei 2342, marcat cu o momîie mare de pietre. Pentru asta a fost nevoie de un pic de urcuș pieptiș. Traseul îl ocolește de la bază. Coborîrea de pe acest vîrf este un pic mai dificilă dar o dovedim pînă la urmă. Mergem pe creasta matematică pînă într-un loc mai accidentat. Aici poteca coboară din creastă, trece de zona periculoasă, apoi urcă la loc rapid.
În fața noastră apare Vîrful din Mijloc. Pentru a-l urca trebuie să mergem pe o pantă abruptă și pietroasa. De pe vîrf admirăm Tăul Judele împreună cu alte două mai mici care nu știu cum se numesc. Iar în depărtare se află Lacul Zănoaga Mare, locul nostru de plecare de azi.
Mergem apoi spre Șaua Judele. Pentru început coborîm destul de puternic o creastă pietroasă care ne duce într-o șa. De acolo trebuie să urcăm iarăși pe bolovani. Trecem de un vîrf și în cîteva minute suntem în Șaua Judele.
În vecinătate se află vîrful Judele, unul dintre cele mai spectaculoase din Retezat. Mie îmi făcea cu ochiul o urcare pînă acolo. Colegii de tură m-au temperat și am început să coborîm spre Zănoaga. Decizia asta avea să se dovedească bună într-un final.
În dreapta potecii începe Rezervația Gemenele, prilej de a arunca un ochi și acolo. Vedem de sus Tăul Caprelor și Tăul Iezilor. Coborîrea este deocamdată lină, trecem peste vârful Bîrlea( 2348m ). Ne oprim într-o altă șa. De aici avem priveliști spre Țarcu și spre Tăul Negru.
Urmează o bucată de urcare spre vîrful Șesele Mari( 2324m ). Poteca îl ocolește pe la bază. Iar apoi începe o coborîre abruptă și lungă care la final ne duce pe malul Lacului Zănoaga Mare.
Ne mai tragem sufletul la refugiu și ne uităm că ne așteaptă o urcare sănătoasă. Cu toate astea ne mișcăm surprinzător de bine și cam într-o jumătate de oră ajungem în zona de platou.
Mergem cu pas întins pînă la intersecția de trasee. Urcarea spre vîrful Zlata pe mine personal mă cam înmoaie de tot. Și se pare că nu doar pe mine. După ce trecem de vîrf ne oprim să mîncăm și să ne odihnim. De aici încolo aproape tot drumul e numai în coborîre.
Și tot coborîm și coborîm de ni se urăște de tot. Intrăm în pădure din unele locuri se vede aproape Lacul Gura Apelor. Cu toate astea ni se pare că nu mai ajungem, Suntem totuși obosiți, traseul de azi a fost lung și greu. Ne tot uităm pe GPS, pare că nu mai avem mult dar de ajuns tot nu ajungem. Ne prinde și noaptea. Undeva nu suntem atenți și pierdem poteca trecînd peste niște doborîturi.
Ne dăm seama repede și revenim rapid pe drumul corect. Ultima parte a coborîrii prin pădure o facem la lumina frontalelor. În sfîrșit ajungem și la drum. De aici e cale scurtă și ajungem la mașină cam cu o oră și un sfert întîrziere față decît estimasem inițial.
Dar una peste alta a fost o tură pe cinste, una dintre cele mai frumoase din acest an. M-am bucurat că am avut ocazia să ajung încă odată în Retezat, un munte de care eu nu mă satur niciodată.
Traseu:
Lacul Zănoaga Mare - Tăul Urît - Tăul Răsucit - Culmea Slăveiului - Șaua Judele - Lacul Zănoaga Mare - Vf. Zlata - Vf. Gura Apelor
Durata: 11 ore
Track GPS: https://www.strava.com/activities/12836906913
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 3
-
Pușcarciuc Radu
15 nov 2024 07:00:18
Traseul tău a fost parte a miniexpediției noastre (eu și Marelena) în Retezat din vara aceasta; partea nerealizată ! Astfel, că de la tine, am aflat acum ce-am pierdut ! Așteptăm cu înfrigurare (doar vine iarna) să (re)vină vara și să ne înfruptăm și noi din mirabila frumusețe a taseului pe care ni l-ai împărtășit și pe care am trăit-o cu mare intensitate și ... invidie !
-
Radu S
18 nov 2024 08:55:48
Salutare, Fain jurnal, faina tura, dar ati cam tras de mine a doua zi la coborare. Se vede conditia fizica si faptul ca petreceti multe zile pe munte :) La refugiu, conditii de lux !
-
Bogdan
21 nov 2024 07:37:20
Domnul Pușcarciuc: Mulțumesc pentru aprecieri. Excursia a fost printre cele mai reușite din acest an. Radu S: Cred că toți am tras de noi cît am putut. Coborîrea aia părea că nu se mai termină. Apunea soarele și nu se termina. A venit întunericul și nu se mai termina.