Clăbucetul Taurului
Data publicării: 13 mar 2026
Nici nu a început bine anul 2026 că am primit o invitație de a participa la o excursie pe munte. Traseu frumos, ușor, care poate fi parcurs fără probleme și cu copiii. Așadar ne întîlnim de dimineață în gara Predeal, cea cu forma aceea ciudată de paraboloid hiperbolic.
E vreme bună, oameni pe care mi-a făcut mare plăcere să îi revăd ( Vlad, Dan, Neluțu, Iulia, Marius, Laurențiu, Cristina ) dar și oameni faini cunoscuți chiar atunci.
Pornim de-a lungul șinelor către București și le traversăm înainte de zona cu macaze. Ne îndreptăm spre pîrtia Clăbucet.
Nu am mai fost de multă vreme pe aici și se vede. În Predeal a apărut un bob din acela pe șine taman prin locul pe unde trecea odată marcajul care te ducea la Cabana Gîrbova. Așadar lucrurile nu debutează prea plăcut fiindcă suntem nevoiți să urcăm o pantă a prostului prin lateralul pîrtiei.
E vreme frumoasă. Suntem mulți glumim, facem haz de necaz și pînă la urmă dovedim urcarea. De aici va fi cu siguranță mai ușor. În plus avem o vedere de zile mari către Postăvaru.
Pîrtia se îngustează, dăm și de marcaj iar un pic mai încolo cele două drumuri se separă. De acum putem merge fără griji, fără să deranjăm schiorii și așa puțini. Poteca merge în mare parte pe curbă de nivel, cu cîteva porțiuni de urcare și coborîre.
Într-un final ieșim din pădure și în față ni se arată Cabana Gîrbova. Arată diferit față de cum o știam, cel puțin la exterior. Cei ce nu conduc fac o pauză de țuică.
Odată intrați pare că am călătorit în timp. Cabana este întunecoasă pare a avea aceleași decorațiuni, scaune, și mese de la construcție. Prețurile mi s-au părut cam mari dar cum nu vi aici în fiecare zi…
Așadar am stat și am luat masa. Cînd comanzi primești un bon de ordine apoi, cînd vine mîncarea este strigat numărul. Bucatele în schimb a fost bune, ne-am bucurat cu totul de ele.
Am zăbovit un pic cam mult aici. Și se știe, cu cît stai mai mult, cu atît îți vine mai puțin să pleci. Mobilizarea generală pentru plecat a durat ceva. Iar continuarea nu era chiar plăcută, știam asta. Cu George de mînă începem să urcăm panta ce duce spre Clăbucetul Taurului. După cîteva minute ne găsim amîndoi ritmul și respirația potrivite. Suntem mulți, uneori privim în spate.
Poteca zici că este urcată de furnici. Pe măsură altitudinea crește, peisajul se schimbă și ne răsplătește. Vedem Clăbucetul Azugii pe care îl urcasem prima dată aproximativ acum un an. Și Piatra Mare. Bucegii, care arată magnific de oriunde i-ai privi, nu ni s-au arătat astăzi rămînînd ascunși în nori. Urcarea continuă, mai întîlnim vreo două grupuri de turiști iar în final atingem și vîrful Clăbucetul Taurului, 1586m.
Și aici e locul schimbat față de ultima mea vizită: a apărut o cruce mare, a apărut o plăcuță cu numele vîrfului, altitudinea. E și un steag tricolor.
Stăm destul de mult aici. Din păcate atmosfera se cam închide. Dar asta nu afectează cu nimic veselia grupului. Începe să bată vîntul, înghețăm puțin, mai ales copiii. Care o iau înainte fără să ne spună.
Iar noi, ca niște părinți iresponsabili ce suntem, nu am băgat de seamă decît tîrziu. Cînd am văzut că lipsesc am băgat viteză. Am răsuflat ușurat cînd i-am văzut undeva pe coborîre în fruntea grupului.
Traseul de coborîre către gara din Azuga a fost destul de complicat. Poteca era înghețată, foarte alunecoasă. De aceea, pe unde s-a putut am optat pentru a merge prin pădure prin zăpadă mai mare.
De asemenea prima parte a coborîrii este ceva mai abruptă decît în amintirile mele. La un moment dat potecile se despart. Una din ele coboară spre stînga și duce către zona cu cele două pîrtii ale Azugii, Sorica și Cazacu.
Noi în schimb ținem drumul de coamă. Acesta ne duce tot prin pădure fără a ne mai da posibilitatea de a ne mai bucura de niște puncte de belvedere. Într-un final ajungem la celebrul DN1, locul în care în fiecare zi mașinile par caă mai mult stau decît merg.
Ultimii metri pînă la drum sunt cei mai grei fiindcă poteca e abruptă și alunecoasă. Dar toată lumea se descurcă cu bine.
De aici mai este puțin pînă la gară, cam 10 minute de mers pe jos. Încheiem excursia în aceeași notă de bucurie și vedelie care evident că a urcat și în tren odată cu noi.
Traseu:
Gara Predeal - Cabana Gîrbova - Clăbucetul Taurului - Gara Azuga
Marcaj: triunghi albastru
Durată: aproximativ 6 ore
Track GPS: https://www.strava.com/activities/16956838859
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole