Si a venit timpul pentru Bucegi. Si a venit timpul sa imi tin promisiunea facuta Ramonei, aceea ca de a urca la Omu pe Clincea. Se anunta doua zile insorite asa ca tot ce avem de facut e sa punem rucsacii in spate si sa mergem la deal. Si ca sa nu ne plictisim mai luam cu noi inca 4 tovarasi: Roxana, Teodora, Laura si Dorin.


Plecam de la capatul satului Poarta( com. Bran ) pe la 8:45. Pe sageata scrie ca pina la Omu e cale de 6 ore si jumatate pe banda rosie. Un timp cam optimist, zic eu. Dar nu conteaza, nu ne propunem un maraton, dorinta noastra e de a sta cit mai mult la altitudine. Urcam pe un drum forestier, de-a lungul pirtiei de schi din Zanoaga si patrundem in padure unde ne bucuram de racoarea oferita de copaci.

Treptat drumul forestier se ingusteaza si devine o poteca. Din vale se aude zgomot mare de ape, probabil de la Urlatoarea Clincei. Urcam citeva serpentine largi si ajungem intr-o poienita cu indicator. Conform acestuia mai avem 4 ore si jumatate. Pina aici am facut o ora si jumatate. Dar ceea ce este cel mai important in acest loc este faptul ca la citeva minute se afla o fintinita, singura sursa de apa de pe traseu.

Dupa aceea urcusul se accentueaza. Poteca iese pe o muche de unde avem o belvedere frumoasa asupra satelor branene si a Pietrii Craiului. Continuam prin padure urcind cu greu printre citeva formatiuni stincoase. Ajungem in zona La Stinci, locul unde poteca iese din padure. Stincile sunt specaculoase, au forme ciudate si stralucesc in soare. Aici este un loc numit strunga format din doua stinci  printre care se strecoara poteca ingusta. Legenda locului spune ca in acest loc ciobanii obisnuiau sa isi numere oile.


Perspectiva ce ni se deschide e tare frumoasa. Culmea Tiganesti este foarte aproape, se vede drumul spre Vf. Scara si Valea Ciubotea. Poteca traverseaza pe curba de nivel Tiganestiul si cu greu isi face loc prin marea de flori rosii. Drumetii is osteniti si ii ajunge foamea din urma. Ne oprim pe o stinca de unde sa putem admira in voie peisajul.


Ne continuam urcarea pina in Saua Tiganesti( locul e cunoscut de localnici sub denumirea la Catzune). Aici e stilp indicator  pentru ca e intersectie de trasee:
-    pe vale se desprinde banda galbena care duce mai intai la Lacul Tiganesti, continua pe Padina Crucii pentru a se opri la Caban Malaiesti( pe sageata scrie 2 ore si jumatate )
-    banda rosie continua pe muchie spre Vf. Scara si apoi spre Vf. Omu( pe sageata scrie 3 ore )

Urmam banda rosie cu ochii la limbile de zapada de pe Muntele Scara. Taurile Tiganestilor sunt mici undeva in vale. Se vede si Vf. Omu care paleste in fata masivitati peretului Bucsoiu. In dreapta revad Valea Ciubotea si poteca marcata cu triunghi galben pe care am urcat-o anul trecut.
(detalii aici:  http://bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=30)

Aceasta portiune este extrem de spectaculoasa. Evoluam la inaltime pe o muchie ingusta cu privelisti deosebite, brine, limbi de zapada, zone mai mult sau mai putin expuse. Formatiunile tuguiate si aparent inaccesibile ce se vad din Poarta arata altfel cind esti aproape. Poteca se strecoara printre ele. Ajungem la portiune cu cabluri aflata aproape de un horn pe care e inca multa zapada.


In acest loc e un ecoul deosebit, micile noastre discutii se aud multiplicat inspre vale. Intorc capul si, la vederea unor formatiuni stincoase, gindul zboara, departe, tocmai pina in Spania. Stincile astea seamana mult cu cele vazute la El Torcal de Antequera ( detalii aici: http://bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=28 )


Din fericire in partea superioara a hornului zapada s-a topit risipindu-ne emotiile unei urcari pe panta inclinata inzapezita. Iesim iarasi in soarele puternic si facem putina plaja. Greul acestei zile a trecut. Uite si marcajul ce vine de pe Ciubotea. Trecem pe linga ce a mai ramas din Refigiul din Scara si dupa o coborire usoara suntem deasupra Hornurior Malaiesti, acum pline cu zapada. Avem perspective frumoase spre Valea Malaiesti dar si in cealalta parte, spre Valea Gaura. Caldura topeste putina zapada ramasa iar vintul aduce zvon de ape dinspre Valea Gaura.


Cele 15 minute de la Hornurile Malaiestilor si pina la Vf. Omu au fost cele mai grele pentru mine. Zona era ferita de vint asa ca soarele ardea strasnic. E timpul pentru reteta pe care o aplic atunci cind dau de greu: incep si imi numar pasii: 1..2..300... Pierd sirul, o iau de la capat si ajung la Omu unde ma asteapta Roxana. Vin si ceilalti si ne oprim la o cana de ceai.

Ca de obicei la Omu e lume multa si pestrita. Vizibilitatea e buna, se vad Postavarul, Brasovul, Piatra Mare, Predealul, Muntii Baiului, Ciucasul si Grohotisul. Mai aproape de noi sunt Muntele Obirsia si Costila cu al sau releleu vopsit in alb si rosu.


Prima zi insa nu avea sa se termine aici. Nu am inoptat la Omu, asa cum intentionam, pentru ca am avut ceva peripetii cu rezervarea. Desi mi s-a spus ca nu mai sunt locuri aveam sa constat ca la Omu era facuta o rezervare pe numele meu. Din pacate nu am fost anuntat in timp util. De aceea am vorbit la Malaiesti unde eram asteptati. Oricum, cele 6 locuri rezervate la Omu si-au gasit probabil repede ocupanti, era lume multa si multi intrebau de cazare.

Noi am coborit la Malaiesti pe drumul de vara( marcat cu banda albastra, se fac 2 ore conform sagetii), coborind citeva rinduri de serpentine si avind tot timpul ochii pe Bucsoiu. La un moment dat trebuie traversata o limba lunga de zapada. Hehe, uite ca n-am carat pioletul degeaba. Ia sa il punem la treaba!


Panta e destul de inclinata dar pare abordabila si numai cu bocanci buni. Trecem cu rabdare si dupa inca o portiune de coborire dam de o cruce. De acolo mai facem o traversare pe zapada, dar de data asta limba e mai ingusta iar panta s-a mai domolit. Poteca urmeaza sa traverseze inca alte citeva portiuni cu zapada. Noi hotarim sa coborim insa direct pe grohotis pina in fundul vaii pentru a nu mai avea batai de cap cu zapezile. De aici ii dam bataie spre cabana. Oprim pret de citeva clipe linga indicatorul ce ne trimite pe Bucsoiu pe Brina Caprelor( marcaj triunghi galben – 2 ore si jumatate pina la Vf. Omu).

Coborim si ultimul circ glaciar si ajungem la Cabana Malaiesti unde suntem luati in primire si cazati. E aglomerat, turisti multi, corturi. Luam masa de seara afara. Si am mai fi stat poate mult timp daca o gasca de petrecareti care deja erau beti nu ne-ar fi agresat cu cintece si urlete.

Seara se incheie cu povesti si voie buna. Cred ca e util sa va spun timpii facuti grupul nostru in aceasta prima zi:
Poarta-Clincea-Scara-Vf. Omu-8 ore si jumatate
Vf. Omu-Cabana Malaiesti-2 ore

In toiul noptii Ramona ma roaga sa o insotesc pina afara ca trebuie sa mearga la toaleta. Ceea ce am vazut ne-a lasat fara cuvinte. Deasupra Risnovului e un cer de foc supravegheat de o semiluna. Diverse nuante de rosu ma conving sa imi iau aparatul foto si sa incep o sedinta foto. Nici macar nu stiu cit e ceasul dar in mod cert e cea mai matinala sesiune de fotografii. Dupa multe apasari pe declansator si dupa incercat setari de toate felurile reusesc sa obtin doar citeva cadre satisfacatoare.


Dimineata e insorita. Inviorarea se face la izvor. Mai lenevim un pic si plecam pe la 10:30. Urcam pe Padina Crucii pe banda galbena. Soarele e nemilos iar cea mai mare parte a potecii nu se bucura de umbra in aceasta parte a zilei. De aceea sunt hotarit sa inchei rapid conturile cu aceasta portiune cu urcus pieptis. Dupa 25 de minute sunt intr-o mica sa, aproape de crucea metalica ce vegheaza asupra Malaiestiului.

Pornim intr-o plimbare scurta pina la cruce. Ce jos e cabana! Abia daca se distinge printre copaci. In partea cealalta admiram Culmea Tiganesti de pe partea opusa. Pornim pe o curba de nivel spre Lacul Tiganesti. Traversam citeva limbi inguste de zazpda, dam si de o zona cu cablu. Peste Vf. Scara incep sa se adune nori. Sub el, stina este inca parasita.

Lacul Tiganesti are o suprafata redusa ceea ce il face pe Dorin sa il declasifice numindu-l balta. Mai jos sunt inca doua tauri de dimensiuni si mai mici. Vremea e inca frumoasa si, privind lacul dintr-un anumit unghi vedem oglindindu-se Muntele Scara.


Dupa o binemeritata odihna incepem urcarea spre Saua Tiganesti fiecare dupa cum ii place. Eu si veveritele Roxana si Teodora alegem marcajul care ne poarta pe o urcare usoara. Ramona, Laura si Dorin aleg urcarea directa, pe o vaioaga marginita de multe flori de rhododendron.

In sa ne intilnim cu un domn din Republica Moldova, extrem de volubil si de incintat de tot ce vede. Ne pune o intrebare hilara in duclcele grai moldovenesc:

-Sunteti din Romania?

In 5 minute aflam multe despre viata lui. Ne spune ca baiatul lui e casatorit in Bran si ca a urcat impreuna cu Nanasul, Cuscrul, si cu alti membri ai familiei care insa au ramas pe Fatza Frumoasa.Entuziasmul lui e debordant: a urcat intr-o banala pereche de adidasi din dorinta de se pune pe o coama si de "a le face un salut" celor aflati mai jos. Din pacate ceata il impiedica sa duca planul la bun sfirsit. Ne spune ca el nu a vazut in viata lui asa frumuseste si ca e incintat ca reusit sa il convinga pe cuscru sa il duca pe munte.

Ceturile incep a cuprinde Bucsoiul si Scara. Noi ne-am fi dorit o coborire prin Ciubotea insa trebuia sa gasim o modalitate de a ajunge pe acel traseu pe vreo poteca nemarcata. Din nefericire toata valea Ciubotei ei plina de ceata. Deasupra Predealului se pare ca a inceput ploia judecind dupa norii negri si perdeaua ce impiedica o buna vizibilitate.


Nu ne putem lua repere asa ca renuntam la idee si hotarim sa coborim tot pe Clincea. Ramona se intilneste cu un vecin de-al ei care urca singur in Scara el ne arata cam pe unde se poate face trecerea in valea Ciubotei. Va ramine sa o incercam alta data ca deja am coborit destul.

Facem o ultima pauza pe un superb platouas din zona La Stinci de unde incercam, fara succes, sa identificam casa Ramonei. Privim cu regret in urma pentru ca eata si nori tocmai se pregatesc sa plece de pe creste. Coborirea prin padure este o adevarata binecuvintare pentru ca majoritatea suntem arsi de soare. Excursia se termina la Ramona acasa la o cafea si un pahar racoritor de suc de soc.