Grecia, Kefalonia, episodul 3: Peninsula Paliki, Sami, Poros

Data publicarii: 14 sep 2021

Între timp la pensiunea noastră mai vine o familie de români. Intrăm în vorbă și aflăm că ei vin de cîțiva ani în Kefalonia așa că mai facem schimb de informații. Bine, mai multe chestii aflăm noi decît ei.

Ziua o petrecem în Peninsula Paliki. Mergem cu mașina pe la Argostoli și în general ținem țărmul pe drumul pe care venisem în prima zi. La intersecția unde trebuie să facem stînga și să o luăm spre peninsulă vedem un semn cu accesul interzis și un afiș cu șosea închisă circulației publice.

Abia acum am realizat că undeva am făcut o greșeală și acum cîteva zile am mers de la Divarata la Argostoli pe un drum închis.

Revenind, drumul nostru de azi coboară chiar lîngă mare și traversează o zonă umedă unde își găsesc adăpost tot felul de păsări. Apoi ne urcă și ne coboară pe dealuri și prin sate pitorești. Ajungem aproape de malul mării lîngă Mănăstirea Kipureion. Aceasta este așezată într-un cadru natural de excepție, pe niște stînci, la cîteva zeci de metri deasupra mării. Se află la cîteva zeci de metri deasupra mării. Din păcate este închisă.

Pentru amatorii de drumeții există o potecă turistică spre Palio Latomeio, o creastă stîncoasă ce se termină în mare și despre care am citit că are niște belvederi frumoase. Noi nu am făcut acest traseu.

Xi Beach

În schimb ne-am îndreptat spre o altă plajă faimoasă din Kefalonia, Xi Beach. Ea este cunoscută pentru malurile stîncoase și mai ales pentru nisipul roșu care se întinde pe kilometri buni.

Plaja este cu de toate: zone salbatice, zone amenajate, stînci, ape mai mult sau mai puțin adînci. În plus în unele locuri există un soi de nămol cu care unii turiști se dau pe la încheieturi. Nu e lume multă. Majoritari sunt grecii.







 

Lixouri


La prînz am mers în cel mai mare oraș din pensinsula Paliki. Acesta ne numește Lixouri. Am găsit un restaurant cu specific grecesc unde ne-am ascuns de soare pentru o vreme. Orașul nu are prea multe de oferit, este banal. Doar în zona portului este ceva mai multă animație. Are un pietonal drăguț, o piață aproape de malul mării și cam atît.

Ce ar fi de reținut însă este faptul că în zona orașului Lixouri prețurile la cazare sunt mai scăzute. De asemenea, dacă nu vreți să pierdeți timp, din Argostoli se poate ajunge cu feribotul în Lixouri.

Petani Beach


În a doua parte a zilei am vizitat o plajă frumoasă și faimoasă din peninsula Paliki. Ea se numște Petani Beach. Este situată în partea de nord-est a peninsulei și face parte dintr-un cadru natural deosebit. Țărmul este înalt iar la extremitățile plajei se găsesc stînci golașe care sunt permanent udate de apa mării. Plaja are o compoziție interesantă. E formată de pietre și nisip în proporție variabilă. Așadar potrivită pentru toate gusturile. Apa are o culoare frumoasă, ca la Myrtos Beach dar intrarea nu e prea lină.

De asemenea sunt și zone amenajate dar și neamenajate, colțuri umbroase. De asemenea aveți la dispoziție și cîteva taverne. Locul de parcare mi s-a părut insuficient. Nu a fost cazul acum dar vara cînd e aglomerație cred că e o adevărată problemă să parchezi.













Ziua 5

 

În ziua a cincea am plecat să explorăm zona orașului Sami. Pentru aceasta a fost nevoie să traversăm munții printr-un pas și să ajungem iarăși în zona cu mare.

Lacul Melissani


Primul obiectiv vizitat a fost Lacul Melissani. Practic este unul din principalele motive pentru care am venit în Kefalonia. Lacul se găsește într-o peșteră al cărei tavan s-a prăbușit. Priveliștea e copleșitoare iar apa, provenită atît din mare cît și din niște pâraie are o culoare incredibilă.

Pentru a prinde însă această culoare este necesar ca vizita să o faceți între orele 11 si 12. Cel puțin așa ni s-a spus.

Pentru a vizita Lacul Melissani va trebui să plătiți un bilet de intrare, 6 euro pentru adulți, 2 pentru copii peste 6 ani. Mai multe detalii de genul ăsta găsiți aici:
https://www.melissani-cave.com

Odată plătit biletul cobori pe niște scări abrupte și înguste care te duc la intrarea unui tunel care are cam 50 de metri lungime. Se coboară ușor pînă la malul apei. Acolo ești preluat de niște barcagii care te plimbă cu barca 15-20 de minute și îți mai povestesc cîteva lucruri interesante.

După ce vizita s-a terminat, am încercat să vedem lacul Mellisani și de sus. Pe o hartă văzusem ceva poteci și poze făcute de la înălțime. DIn păcate însă acest aspect nu este pus în valoare iar lacul și fosta peșteră sunt acum împrejmuite cu un gard înalt.











 

Antisamos Beach


Am plecat apoi spre Plaja Antisamos, o altă plajă emblematică a Kefaloniei. La ea se ajunge pe un drum spectaculos ce urcă și apoi coboară un deal. Plaja arată foarte bine, e amenajată, e plină de sezlonguri, divane și beach-baruri. Însă nu e cea mai bună alegere de mers cu copiii deoarece este o plajă cu pietre iar intrarea în apă se face cam brusc.

Vizita aceasta mai degrabă a fost așa..un fel de inspecție. Am vrut să revenim aici însă nu am mai facut-o.





 

 

Vechiul Oraș Sami


Am plecat de la malul mării și am urcat pe deal. Urmăm niște indicatoare cam neclare și ne oprim la poarta unei mănăstiri. Locul arăta interesant, cel puțin pe dinafară. Însă mănăstirea avea lacătul pe poartă așa că nu ne-a lăsat prea multe impresii.

Am plecat mai departe ținind cont de niste indicatoare mai inteligibile spre Vechiul oraș Sami sau Ancient Sami. De la un moment dat, din drumul principal, se urcă ușor pe o potecă. În mai puțin de 5 minute suntem la ruinele unei cetăți și intrăm pe o poartă străjuită de blocuri mari de piatră.

Prea mare lucru nu e de văzut la prima vedere. Cu toate acestea se poate face o plimbare în circuit pe platoul vechii cetăți. Astfel ai priveliști frumoase spre portul Sami, spre golf și spre munți.

La finalul circuitului însă a fost surpriza acestui mic traseu. Este vorba de un zid lung construit din blocuri mari de piatră pe o pantă destul de serioasă. Și care pare a fi într-o stare foarte bună.

Tot circuitul durează cam 30-45 de minute. Nu se percepe taxă de vizitare.







 

Revenim la mașină și continuăm pe drum pînă ce se termină asfaltul. La final de drum se găsesc ruinele Mănăstirii Sfantul Fanetes. Ea este așezată într-un loc plăcut și umbros, o binecuvântare pe această zi toridă.

Plecăm spre Sami. Ne oprim doar puțin timp cît să savurăm niște produse tradiționale de patiserie și niște înghețate.

Peștera Drogarati


Și cînd afară este exagerat de cald locul cel mai bun de răcorit este o peșteră. În Kefalonia sunt o mulțime de peșteri dar marea lor majoritate sunt greu accesibile. Dar există și excepții. Una dintre acestea este Peștera Drogarati.

Locul este îngrijit și foarte curat. Ca și la Melissani se plătește bilet, 4 euro de adult, 2 euro pentru copiii peste 6 ani.

Se coboară abrupt pe o scară cu de ciment cu blastrade. Sfatul meu este să vă îmbrăcați bine pentru a vă proteja de șocul termic. În interiorul Peșterii sunt 14 grade Celsius. Peștera are doar o sală mare care este amenajată.

Din ceea ce se vede omul a cam distrus stalactitele și stalagmitele dar cei ce au în grijă peștera le-au folosit în mod creativ pentru a amenaja aleile. Atmosfera era atît de plăcută că nu ne mai venea să plecăm.





 

În zonă ar mai fi două obiective de vizitat:
Odyseus Land - parc de distracții
Muzeul Nautic

Din păcatele în iunie 2021 ambele erau închise.

Am revenit la locul de cazare iar copii s-au bucurat iarăși de piscină.

Ziua 6
În ziua următoare am avut în plan vizitarea părții de sud și sud-est a insulei Kefalonia.

Plaja Kaminia


După ce am studiat la modul teoretic zona ne-am oprit la Plaja Kaminia. Aceasta este o plajă lungă de cîțiva kilometri, în cea mai mare parte neamenajată.

Există și două zone cu umbreluțe și sezlonguri dar acestea sunt puse, culmea, în zone în care sunt pietre în apă.

Nisipul este foarte fin iar apa nu e deloc adâncă, deci este ideală pentru copii mici. Eu am făcut o lungă plimbare pe plajă pînă la capătul de sud. Acolo malul este înalt și există și o grotă. De asemenea mai există un fenomen interesant. În mare intră niște fâșii stîncoase lungi care intră în mare. Pe aceste fîșii stîncoase se află mici găuri pline cu sare.

Tot de aici este priveliște frumoasă spre Munții Ainos.









 

La prînz am plecat spre satul Skala care ne-a cam dezamăgit. E pustiu și pare lăsat în paragină. Asta deși are și el cîțiva kilometri de plajă.

De aici șoseaua merge tot pe lîngă apă. E foarte cald și din cauza asta vizibilitatea începe să scadă. Te uiți la mare și ai senzația că vezi cum se evaporă apa.

Ciupercile de piatră


Mai la nord de Skala este o zonă foarte pitorească. În apă sunt tot felul de stînci care seamănă cu babele de la noi. Grecii le spun ciuperci. În zona aceasta sunt multe plaje mici cu nisip. Apa are iarăși culoarea aceea greu de descris în cuvinte.







Ajungem la Poros, o localitate cu ceva importanță pentru că aici există un port și curse regulate către insula Zakynthos dar și către continent.

Aici are loc un fenomen ciudat, o iluzie optică. Ambarcațiunile aflate mai departe de mal dau senzația că levitează. Dăm o tură prin lungă zonă de promenadă și ne oprim la un magazinul unui tip care vinde înghețată produsă de el însuși.

Testăm apoi și apa, dar plaja din Poros nu e chiar pe gustul nostru.

Venim apoi pe un drum de munte cu belvederi frumoase spre Skala. Alegem pentru după amiază Plaja Koroni

Plaja Koroni


Accesul spre această plajă este destul de ciudat. Se merge cu mașina printr-un labirint de străduțe. Într-un loc însă drumul este pur și simplu distrus și nu se mai poate merge cu mașina. Avem de coborît cam 15 minute.

Primii 100 de metri ai drumului arată ca după război. În mod evident cineva a distrus drumul: a săpat, a adus pietre, a pus crăci și spini. Apoi, ca prin minune, drumul redevine bun și normal. Vedem plaja de sus și din cîte observăm se află doar 6 persoane. Înainte de a ajunge la apă dăm de un izvor cu apă rece și bună.

Plaja Koroni este fără îndoială o plajă sălbatică. Are nisip fin în cea mai mare parte dar partea din apropierea apei este cu pietre mari.

Plimbîndu-mă pe plajă observ în mai multe locuri niște urme ciudate, cum nu am mai văzut. Din cîte îmi dau seama sunt urme ale țestoaselor care își depun aici ouăle.

Am plecat de pe plaja asta cu o largă colecție de pietre de diferite forme, culori și dimensiuni. Sus în apropierea mașinii am întîlnit doi băieți. Ei spuneau ca se dorește ca pentru plaja Koroni să fie închis accesul dinspre uscat. Se dorește ca ea să poată fi vizitată doar dinspre mare, cu barca. Așadar noi oportunități de afaceri.







 

 

Episoadele excursiei noastre în Kefalonia le găsiți aici:

 

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2021