Grecia, Zakynthos, episodul 2: Plajele de pe coasta de vest, Muntele Vrachionas și Insula Marathonisi

Data publicării: 16 aug 2022

Să vedem însă ce am făcut în continuare. Era o zi de sîmbătă așadar ne-am gîndit noi că e posibil șă fie mai aglomerat.

De aceea ne-am propus ca astăzi să fie o zi în care să vizităm mai multe locuri și să facem mai puțină baie.

Navagio Viewpoint

O luăm de dimineață către cel mai faimos punct de belvedere din Zakynthos. Acesta se numește pe indicatoare Navagio Viewpoint și se găsește deasupra celebrei plaje Navagio. Ea s-a numit Agios Georgios pînă în anul 1980. Atunci un incident naval soldat cu naufragiul vaporului scoțian Panayiotis i-a schimbat destinul. De atunci se numește Navagio sau plaja Naufragiului sau Plaja Contrabandiștilor.



Epava ruginită e încă acolo. Din păcate locul este atît de popular încît au fost luate tot felul de măsuri. Au fost închise căile de acces spre mai multe puncte de belvedere. Și astfel dacă vrei să vezi plaja de sus o poți face dintr-un singur loc dotat cu balcon. Și nu o poți face așa..cum vrei. Trebuie să stai la coadă. Odată ajuns la balcon este cineva care face poze turiștilor. Altfel s-ar forma mari aglomerații. Nu că nu ar fi.



 

Deși am ajuns relativ devreme la acest punct de belvedere tot a trebuit să stăm la coadă cam 30 de minute. Iar cînd am plecat, coada era deja de trei ori mai mare. Sfatul meu este să încercați să ajungeți aici dimineața, undeva pînă la ora 8.

Despre peisajul văzut de aici nu sunt prea multe de spus. Cel mai mult m-a impresionat culoarea apei. E ceva ce nu se poate descrie în cuvinte.

Porto Vromi

Ne îndreptăm spre Porto Vromi. Aici iară este loc de confuzie. Există două locuri cu nume asemănătoare: Porto Vromi și Porto Vromi Beach. Ele sunt foarte aproape unul de altul dar la ele se ajunge pe drumuri diferite. Așadar atenție ce scrieți pe GPS, că e important pentru ce mergeți acolo.

Noi am coborît la Porto Vromi din satul Anafonitria pe un drum superb cu multe locuri de belvedere. Odată ajunși găsim o plajă mică dotată cu grotă, umbră și apă din aia..ca în Grecia. Deși am zis că azi facem mai puțină baie, nu ne-am putut abține.





De asemenea este și port iar locul este înțesat de bărci cu motor. Acestea pot fi închiriate dacă te încumeți să le și conduci. Noi am fi dorit o plimbare cu vaporașul pînă la Navagio. Pentru asta ni s-a spus că trebuie să vorbim..peste apă, la Porto Vromi Beach.

La prînz revenim în Anafonitria și ne retragem la umbra unei terase.

Porto Vromi Beach


Ca să ajungem la Porto Vromi Beach mergem pe ruta Anafontria - Maries. Din loc în loc suntem ademeniți cu bilete pentru o excursie la Navagio. Prețurile scad pe măsură ce ne apropiem de apă. Parcăm aproape de apă. Fiind weekend e destul de multă lume.

Prețul pentru o excursie cu vaporașul la Navagio este cel mai bun aici: 25 de euro de altul, copii gratis. Asta dacă pleci astăzi. Dacă îți faci rezervare pentru o altă zi biletul costă 20 de euro. Noi am preferat să ne rezervăm biletul pentru o zi de luni. Plimbarea durează 3 ore. Se merge la Navagio. Acolo ai timp o oră să faci baie. Apoi mai vizitezi niște grote, White Beach unde se mai face o pauză de baie. Vaporașele pleacă din oră în oră. Ideal este să luați vaporasul la ora 15 sa la ora 16 fiindcă nu este așa de aglomerat.









 

Bineînțeles că nici aici nu ne-am putut abține să nu facem baie. Și la Porto Vromi Beach e aceeași apă incredibilă. În plus poți înota pînă la o grotă inundată.

Porto Stentiti

Revenim în șoseaua principală și ne îndreptăm spre ceea ce grecii din Zakynthos numesc singurul fiord din insulă. Drumul nu e semnalizat cu indicatoare, are însă asfalt. La un moment dat dispare și ăsta. Ultimii kilometri se fac pe un drum de piatră care pe măsură ce te apropii de apă se îngustează și se face tot mai rău.





Ajungem și la apă. Locul este extraordinar. Este în fapt un golf cu pereți înalți ce s e tot îngustează. Apa este adîncă și are o culoare uimitoare. La ieșirea din golf sunt cîteva turnuri de stîncă. În apă sunt doi turiști din Belgia cu care ne împrietenim rapid și cu care facem schimb de impresii și de locuri..de neratat.









 

Deși am zis că astăzi nu o să facem prea multă baie, tot nu ne-am putut ține de cuvînt. E prea frumos locul ăsta și e păcat să vi aici fără să te scalzi. Ba mai mult înot să văd unde se termină fiordul. Sau cheile. A fost o experiență minunată. Am inotat printr-un loc strîmt, cu apă adîncă. A durat ceva pînă am ajuns la capăt. Apa devine încet încet tot mai mică și dispare în zona unei mici plaje cu pietre. Treaba interesantă este că sectorul de chei continuă și pe uscat așa că ar mai fi loc de explorat. Doar că de aici încolo e nevoie de încălțări cu talpă aderentă.

Fac cale întoarsă, restul trupei se bucură din plin de apa asta minunată. Pînă acum locul ăsta pare a fi cel mai frumos.

Kambi


Un alt loc interesant din Zakynthos este Kambi. Este un sat de munte dotat cu o cruce mare și cu cîteva locuri de belvedere de poveste. Ocolul din drumul principal este de doar cîțiva kilometri și este accesibil cu mașina. În plus vă puteți relaxa și la cele cîteva taverne din sat.



 

Muntele Vrachionas

Și după atîta mare am zis că e cazul să vedem cum e și pe munte. Aici am avut parte de o confuzie. Citisem că locul cel mai înalt de pe munte se numește Vrachionas și că poate fi atins cu mașina. Nu a fost chiar așa.

Altitudinea maximă în Zakynthos este de 756m și este atinsă în vîrful Bouni. Ei, cînd am plecat la drum nu am știut asta. Ne-am lăsat conduși de GPS spre Vrachionas. Doar că ăsta nu este numele unui vîrf ci numele muntelui din insula Zakynthos.

Așadar tot urcăm pînă în satul Gyri, un sat de piatră pustiu, cu străzi atît de înguste încît te rogi să nu întîlnești nici măcar un biciclist. De la marginea satului cotim pe un drum forestier, trecem pe lîngă cimitir și tot mergem și mergem.





Oprim într-o poiană. Acolo mă dumiresc și eu care e treaba cu Vrachionas. Dar tot răul e spre bine pentru că se pare că am nimerit într-o zonă protejată. Relativ aproape există și un vîrf cu numele Vrachionas. Doar că nu este cel mai înalt.

Din poiană mergem pe jos pe un drum forestier, la început prin pădure. În zona asta niște păianjeni harnici au țesut niște pînze imense, cît drumul de late. Așa că trebuie să mergem cu atenție pentru a nu fi noi înșiși cei prinși în plase. Păianjenii sunt maricei, au un trunchi gros.

Ieșim din pădure în golul alpin. Peisajul se deschide și vedem ușor-ușor o mare parte din insulă. Începem să urcăm mai tare, sunt și cîteva serpentine. Mai adie și vîntul așa că atmosfera devine chiar plăcută. Și uite așa ajungem pe o culme de munte și pe un drum cinstit. Undeva în depărtare sunt niște eoliene iar undeva în stînga lor este vîrful Bouni, cel mai înalt de pe insulă. Dar pînă acolo e drum lung.





Așadar ne concentrăm pe găsirea vîrfului Vrachionas lucru care se dovedește destul de simplu. Mai ales că suntem pe o zonă relativ plată, iar vîrful este marcat cu un cilindru de beton. Peisajul e chiar fain, o excursie scurtă așa cum am avut noi chiar merită dacă vrei să faci o pauză de plajă.

Puțin mai încolo sunt niște antene alimentate din panouri solare. De acolo găsim un drumeag care ne scoate iarăși în drumul de culme. Ne întoarcem la mașină extract pe unde am venit.

Porto Limnionas

Ne uităm la ceas după ce am terminat excursia pe munte. Nu e nici măcar ora 18. Așa că acum chiar ar merge o baie. Locul ales este unul celebru în Zakynthos, Porto Limnionas.

Drumul pînă acolo este bun și se oprește într-o parcare generoasă. Lîngă este un restaurant iar pînă la apă se coboară pe trepte și pe stînci. In jur sunt oaresce amenajări, umbreluțe, șezlonguri, servire.











Apa este curată, adîncă. Peisajul seamănă cu cel de la Porto Stentiti. Diferența constă in facilitățile pe care le oferă restaurantul și în faptul că e mai multă lume. Locul este oricum unul care trebuie văzut și unde neapărat trebuie savurată o baie.

Porto Roxa

Revenim la mașină și drumul spre casă ne poartă spre un alt loc interesant aflat în apropiere. Se numește Porto Roxa. Și aici sunt spații de parcare generoase și două taverne. Doar că această așa zisă plajă pare a fi destinată celor fițoși. Aici găsești șezlonguri, baldachine, umbreluțe, hamace. Toate sunt amplasate deasupra unor stînci. Pînă la apă se merge pe niște scînduri iar apoi pe niște poteci din ciment.





Totul e perfect aici dacă nu ar lipsi plaja. Ca să intri în apă mergi pe un fel de scară și de acolo te descurci. Despre Porto Roxa se spune că este un loc perfect pentru admirat apusul soarelui. Nu am trăit aici această experiență așa că nu vă pot povesti.

Pentru a ajunge la locul de cazare avem de trecut Munții Vrachionas. Drumul coboară pe o vale, face tot felul de serpentine. Ne atrage atenția taverna Vrahos aflată în satul Agia Marina. Aici poți gusta niște bucate tradiționale în timp ce admiri de pe terasă cam jumătate din insulă.

Dacă ieri ne plîngeam că am avut o zi plină, ei bine astăzi a fost și mai și.

Plakaki Beach

Ziua ce a urmat a fost ceva mai relaxantă. Dimineața ne-am îndreptat cu mașina spre Plakaki Beach. Știam că este o plajă spectaculoasă la care se coboară pe niște scări. Drumul pînă acolo a fost și el foarte drăguț, cu cîteva puncte de belvedere ce te lasă fără cuvinte.





Lăsăm mașina într-o parcare mică și pornim pe o potecă. Ne întîlnim cu niște români, brașoveni ca și noi. Ei sunt ușor confuzi pentru că nu găsesc plaja. Ne spun că poteca duce doar spre un alt punct de belvedere.







Revenim în parcare unde este și un steag al Greciei. De lîngă el pornește poteca adevărată spre plaja Plakaki. La început coborîm ușor pînă la o zonă cu trepte și balustrade. Încă suntem destul de sus față de nivelul apei. De aici începe o coborîre interesantă. Sunt multe scări, multe puncte de belvedere. La final ajungem pe o stîncă mare aflată aproape de apă.









Mai mergem puțin și aflăm că de fapt aici nu o să găsim o plajă adevărată. E doar o stîncă înconjurată de ape adînci și incredibil de albastre.

Pînă la locul de intrare în apă trebuie coborît cu atenție pe o potecă unde e bine să nu faci greșeli. Ramona face și se alege cu niște răni la un genunchi. Coborîrea a dureat destul de mult, cam 35 de minute.

Odată ajunși la apa asta minunată am uitat tot efortul făcut la coborîre. Copiii s-au simțit minunat. Iar eu..și mai minunat.



Nu plecăm decît atunci cînd soarele se întețește. Ne așteaptă o urcare consistentă, prin soare. Cu toate astea suntem mai sprinteni și ajungem înapoi la mașină în 30 de minute.

De aici ne deplasăm spre Agios Sostis de unde vrem să facem o plimbare cu barca în golful Laganas și Insula Marathonisi. Dar pînă atunci e binevenită o pauză de masă.

Golful Laganas

Mergem la un ponton, ne urcăm într-o barcă cu motor. Din fericire suntem singurii clienți. Căpitanul Abi, un tînăr albanez, va fi cel care ne va plimba. Mai întîi ocolim insula Cameo și mergem puțin înspre larg. Avem norocul să vedem niște broaște țestoase mari cum înoată. Din nefericire nu suntem singuri. În apropiere sunt două vaporașe mari pline cu turiști care se tot învîrt în jurul bietelor țestoase.





 

Peșterile de la Keri

Plecăm din Golful Laganas cu viteză și mergem pînă la Keri Caves. Aici sunt cîteva zone cu grote, portaluri și ape din alea faine, specific grecești. Zona este superbă și mai puțin aglomerată. Admirăm stîncăriile în voie.















 

Căpitanul Abi, cu ochii săi ageri vede undeva niște turiști aflați în niște bărci care par a avea nevoie de ajutor. Ne îndreptăm spre un mic golf. În două bărci sunt niște fete care par că nu știu ce au de făcut atunci cînd se opresc. Ele au închiriat bărcile fără conducător.

Abi le îndrumă cum să desfacă frînghia, cum arunce ancora. Cum să scoată motorul din apă. Ne minunăm de faptul că oricine poate închiria pe aici o barcă cu motor fără a avea nevoie de un permis sau măcar de un minim instructaj.

Maria se împrietenește cu Abi și se duce în partea in față a bărcii. Abi îi spune să se țină bine și începe să meargă cu viteză șerpuind. Fata noastră se distrează de minune și e toată numai un zîmbet.

Insula Marathonisi

Și în această atmosferă veselă ajungem pe insula Marathonisi, sau Insula Țestoaselor. Aici coborîm din barcă și ne luăm rămas bun de la căpitan. Putem sta pe insulă cît poftim. Asta teoretic, pentru că ultima cursă înapoi spre Agios Sostis este la ora 20. Abi ne indică un loc de unde să luăm barca înapoi.

Insula Marathonisi este și ea înconjurată de ape fermecătoare. Plaja este minunată. Cu nisip fin. Din loc în loc găsești niște bărcuțe de unde iți poți lua ceva de băut sau de mîncat. Trecem de zona cu bărci și vaporașe acostate. De aici începe plaja.

Cum spuneam, mi-a plăcut tare mult. Și aici pe insulă este o zonă de protecție pentru broaștele țestoase care depun ouă. Din cauza asta accesul pe insulă este limitat doar pentru plajă. Sincer mă așteptam să găsesc niscaiva poteci care să te urce pe coama ei, să poți avea de undeva o imagine panoramică. Atsfel a trebuit să ne limităm doar la a face plajă și a ne juca în apă. Nu că mi-ar fi părut rău.

Părăsim insula Marathonisi undeva după ora 19. La locul indicat de Abi a sosit o barcă. Drumul spre insula Zakynthos a fost rapid. Luăm mașina și mergem spre noul nostru loc de cazare, Kipseli Farmhouse.

Deși e un pic mai greu de găsit, avem niște condiții excepționale: trei dormitoare, un living mare, o bucătărie cît livingul, două băi. Totul la 36 de euro pe noapte. Și oricum casa asta oferea mai mult decît avea nevoie o familie cu doi copii. Aș zice că ar mai fi putut sta lejer încă o familie cum este a noastră.

Ne împrietenim repede cu părinții proprietarului, doi oameni foarte cumsecade. Ei au o grădină impresionantă în care cultivă legume. Au și ei nepoți așadar casa lor nu duce lipsă de jucării, înghețată și sucuri.

Episoadele excursiei noastre în Zakynthos:

Grecia, Zakynthos, episodul 1

Grecia, Zakynthos, episodul 2

Grecia, Zakynthos, episodul 3

Grecia, Zakynthos, episodul 4

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2022