Grecia, Zakynthos, episodul 3: Korakonissi, Navagio, White Beach, Askos, Filippoi

Data publicării: 18 aug 2022

Korakonissi

Dimineața următoare suntem mai harnici așa că plecăm mai repede spre ceea ce este cel mai frumos loc de pe insulă, după părerea mea. Korakonissi este un loc de scăldat minunat. Seamănă mai degrabă cu o piscină naturală.







Ajungem devreme, lume nu prea este. Se coboară pe o potecă prevăzută cu balustrade și apoi pe scări. Aici găsim de fapt un istm. Într-o parte este un piscina aceea mare. Dar pe dedesubt este o stincă ce formează un fel de pod natural subacvatic. Cred că pentru cei ce se pricem la scufundări este un fel de rai.

 

 






Apoi, în niște adîncituri ale stîncii sunt cîteva bazine cu apă mai mică. Acestea sunt numai bune pentru copii. Apoi urmează legătura cu marea ce mare. Și asta nu e tot. După ce treci de istm și te cațeri puțin dai de un portal impunător de piatră, o grotă cu două ieșiri și un loc bun în care te poți feri de soare.

Despre culoarea apei nu cred că mai pot zice, nu poate fi descrisă în cuvinte.











Am explorat zona cît am putut de bine, ne-am bucurat de fiecare clipă trăită în acest loc minunat. Doar foamea a putut să ne alunge din acest loc.

Am luat masa de prînz în satul Anafonitria dar nu am nimerit chiar cel mai bun loc.

 

Navagio


Apoi mergem pe ruta Anafonitria - Maries - Porto Vromi Beach. Aveam cumpărate biletele de două zile pentru croaziera la Navagio. Cum ajungem un pic mai repede este timp și de un pic de explorare.

Porto Vromi Beach este cel mai apropiat port de Navagio. Croaziera are mai multe opriri și peste tot ai timp suficient să te bucuri de ceea ce vezi. De asemenea trebuie să ai la tine apă, ceva de mîncat dacă e cazul și evident ceea ce trebuie pentru o baie.







 

Se apropie ora de îmbarcare, vaporașul nostru acostează și doi căpitani ne ajută să urcăm. Deși micuț, vaporașul se umple doar pe jumătate.

Părăsim golful trecem pe lîngă insula Agios Ioannis și cam în 15 minute intrăm în golful cu plaja Navagio. Locul este fără îndoială impresionant. Cel mai interesant lucru de aici e culoarea apei. Plaja este străjuită de pereți verticali ce strălucesc în soare. Iar în mijlocul plajei se găsește celebra epavă care a inspirat numele plajei. Nava Panagiotis este acum un morman de fiare ruginite.







Vaporașul nostru acostează și coborîm pe o mică scăriță din metal. După cîțiva pași ieșim din apă. Plaja Navagio este mixtă, cu pietre la întîlnirea cu apa, cu nisip cîțiva metri mai încolo. Are și locuri la soare și la umbră.

Avem timp o oră să stăm pe plaja aceasta. În acest timp vaporașul este dus undeva la umbră. Ne punem și noi prosoapele și mergem să facem baie. Totul e bine și frumos pînă să intrăm în apă. Porțiunea cu pietre înțeapă tare la picioare așa că niște papuci de apă ar fi fost grozavi. Dar ne descurcăm și așa.

Apa oricum se adîncește rapid așa că ideea e să înoți un pic și scapi și de disconfort. În ciuda celebrității ei plaja în sine nu e foarte bună. În schimb culoarea apei e ceva ce nu vezi în fiecare zi.

După o primă repriză de baie merg să cercetez mai îndeaproape epava. Aceasta este delimitată de un gărduleț pe una din părți. Este foarte deteriorată, nu mai este întreagă. În schimb e plină de inscripții în multe limbi ale pămîntului. Predomină cele cu caractere chirilice.

Dau un ocol ca toată lumea, mare lucru nu e de văzut dar epava asta pe plaja aurie și cu apa de un albastru incredibil e de mare efect. Și evident e foarte fotogenică. Mulți consideră plaja Navagio printre cele mai frumoase din lume.

Am făcut un exercițiu de imaginație și mi-am închipuit cum ar arăta plaja fără epavă. Probabil ar fi ca multe alte plaje în care nu ai acces decît dinspre mare. Și în Zakynthos mai sunt cîteva plaje de genul ăsta.







Mai urmează încă vreo două runde de baie în special în locurile umbrite de stîncă. E foarte cald și pereții de piatră radiază și ei.
O excursie la Navagio aș zice că este obligatorie dacă ajungi în Zakynthos. În fiecare localitate este cineva care vinde bilete pentru o croazieră în acest loc. Dacă aveți mașină cea mai bună variantă este să luați vaporașul de la Porto Vromi Beach. Dacă nu, există posibilitatea de a merge cu microbuzul pînă la unul din porturi. Prețurile și ofertele sunt pentru toate buzunarele.

White Beach


Cei doi căpitani au sunat adunarea și toată lumea s-a îmbarcat cuminte. Ne luăm rămas bun de la Navagio cu gîndul că poate nu voi mai ajunge niciodată aici. Ieșim în larg. Marea este mult mai agitată decît la venire. Așa că trebuie să fim atenți și să ne ținem bine.

Vizităm un golf cu formațiuni stâncoase spectaculoase. Trecem pe sub un arc frumos de piatră și facem o mulțime de poze.

De asemenea intrăm cu vaporașul în cîteva grote.







Apoi ajungem într-un golf cu ape liniștite, stînci verticale și o apă ca la Navagio. Lipsește doar epava. Plaja se numește White Beach și e plină de momîi din piatră. Fac și eu una. Nu știu ce spune tradiția în Grecia. În Bulgaria se spune că atunci cînd adaugi o piatră la o momâie trebuie să îți pui o dorință și sigur se va îndeplini.



 

Am făcut o momâie din vreo 10 pietre dar am uitat să-mi pun vreo dorință. Dar asta e. Revin la bălăceală. Apa asta de aici e fenomenală și îți dă instantaneu o stare de bine.

Porto Stentiti, din nou

Plecăm de la White Beach și ajungem la Porto Vromi. Spre surprinderea mea excursia nu se termină. Trecem de golf și mi-e clar: mergem la porto Stentiti. Suntem foarte bucuroși pentru că avem ocazia să revedem și să înotăm din nou într-unul din locurile noastre preferate din Zakynthos.





 

De data asta am putut admira mai de aproape stîncile conice de la intrarea în golf și asta a fost un mare plus. Apoi am făcut o ultimă baie. Maria s-a distrat sărind de pe vaporaș în apă. Dacă era după mine mai stăteam cîteva ore.

Fața lui Poseidon


Revenim în vaporaș. Căpitanul pleacă cu viteză maximă. În larg marea e iarăși agitată. Ambarcațiunea ia valurile cumva perpendicular, stropind și scoțînd uneori zgomote apocaliptice. Odată intrați în golful cu Porto Vromi Beach valurile se potolesc.

Caut cu privirea o formațiune stîncoasă numită Fața lui Poseidon, zeul mărilor. Și spre surprinderea mea, chiar o identific. Peste cîteva minute cei doi căpitani ne duc să vedem locul mai îndeaproape. Fără îndoială, privind din unghiul potrivit vedem profilul unei fețe umane, cu păr, frunte, ochi, nas și gură ce privește spre apă. Este ultima atracție a croazierei noastre.

Climati Beach


Ziua ce vine o privim mai relaxați. Dormim atît cît ne pică bine, luăm micul dejun, mai povestim puțin cu gazdele și ne pregătim de o nouă zi de plajă. Ne îndreptăm spre plaja Makris Gialos, dar aici avem o surpriză cam neplăcută. Pur și simplu nu găsim unde să parcăm.

Așa că ne continuăm drumul. Ramona consultă harta și găsește o plajă relativ aproape. Se numește Climati Beach. Nu există indicator spre ea, din șoseaua principală se merge pe un drum de pământ care nu e în stare prea bună. Noi găsim relativ repede un loc de parcare la umbră iar de acolo mai avem de mers pe jos cîteva sute de metri.



Am fost inspirați pentru că drumul coboară destul de abrupt și se termină brusc cu o denivelare mare. Plaja este frumoasă, liniștită neamenajată. În stinga și în dreapta este strajuită de maluri stîncoase puțin înalte. De asemenea se găsesc și locuri umbrite. Intrarea în apă este lină, ideală pentru copii.

Am făcut și o mică plimbare pe malurile stîncoase în dorința de a mai face poze. Toată atmosfera asta idilică se duce naibii cînd încep să mai apară ambarcațiuni cu motor. E drept nu sunt multe așa ca pe coasta vestică, dar uite că nu scăpăm nici aici unde aparent nu există vreo atracție specială.

Askos Stone Park

După ce soarele își intră în drepturi parcă prea mult ne luăm tălpășița și ne oprim într-un alt loc magic al insulei Zakynthos, Askos Stone Park. Acesta o minune a naturii, ca multe altele din Zakynthos, ci unul creat de om parcă tocmai pentru a mai împăca omul cu natura. O combinație de parc și grădină zoologică. Unele animale sunt libere, te poți plimba printre ele în voie.

Parcăm, plătim biletele care nu sunt deloc ieftine. Coborîm cîteva trepte, pînă în dreptul unei construcții. Aici suntem preluați de o doamnă care ne dă fiecăruia câte o sticlă cu apă.

Ni se spune să fim atenți, să nu ne spropiem de puii de căprioară pentru că e posibil ca mamele lor să devină agresive.





Deschidem o poartă din lemn și intrăm în parc. După cîțiva pași trecem pe lângă niște căprioare. Nici nu ne prea bagă în seamă. Mai mergem un pic și din pădurice ne atrage atenția un țipăt. Este un păun. Cîțiva metri mai departe ne taie calea o broască țestoasă. Coborîm ușor până într-un loc mai lat plin de cerbi cu coarne. Este o rasă de înălțime mai mică.

Acolo suntem preluați de un nene care ne aduce niște crengi de măslin și ne îndeamnă să hrănim cerbii. No, asta n-am mai făcut!





Cerbii se înghesuie așa că putem să îi mîngîiem, să le dăm de mîncare și sî le pipăim coarnele cele catifelate. A fost o încîntare pentru noi toți.

Mergem apoi într-un loc amenajat pentru poze. Acolo ne așteaptă un ponei. Domnul îngrijitor fluieră la el, iar acesta vine docil ca un cățel. Copiii sunt iarăși extrem de încîntați.

Mai departe găsim un loc împrejmuit plin de broaște țestoase. Sunt de toate dimensiunile. Majoritatea sunt la siesta. Dar cîteva sunt și cu chef de plimbare spre încîntarea noastră.

Continuăm pînă într-un loc unde miroase cam urît. Și nu e de mirare fiindcă în apropiere e plin de porci mistreți.



Iar mai încolo dăm de o cușcă cu ratoni. Domnul îngrijitor ne aduce niște hrană pentru ei. Aceștia o iau cu delicatețe din mâinile noastre și mănâncă cu poftă, Cu ocazia asta putem vedea că ratonii au membrele inferioare foarte asemănătoare cu ale omului. Adică sunt dotați cu niște mînuțe negre, cu degete catifelate cu care pot face o mulțime de lucruri.

De aici poteca începe să urce și ne duce într-o zonă cu pietre uriașe care au fost cioplite astfel încît să ia forma unor vase. Pe vremuri localnicii păstrau aici vin, ulei de măsline sau brînză.

Din loc în loc se mai găsesc niște construcții acoperite. Sub ele sunt poziționate strategic, la umbră, niște băncuțe.

Închidem circuitul și revenim la căsuța de la intrare admirînd din mers căprioarele cu pui. În imediata apropiere a parcului se găsește o veche moară de vînt. Acum este dezafectată. Dar merită să mergi pînă la ea fiindca acolo se găsește un frumos punct de belvedere. Și bineînțeles. Un restaurant.

Agios Nikolaos


Cînd ieșim de la Askos constatăm că arșița e mare așa că e musai să ne mutăm la mare. Foarte aproape este portul Agios Nikolaos. Drumul ne coboară cu repeziciune și iată-ne în port. De aici se fac curse spre Capul Skinari, Peșterile Albastre și, evident, Navagio.

Noi ne oprim pentru a mînca și pentru a ne răcori cu niște suc de gheață. Apoi pe un drum sinuos ce întâi urcă vertiginos, ca mai apoi să te coboare, ajungem la Cap Skinari.

Cap Skinari


Acesta se află la extremitatea nordică a insulei și oferă priveliști largi spre insula Kefalonia. Primul lucru care ne atrage atenția este un vechi far. Mergem spre el, îl înconjurăm, mai facem ceva poze. Și cam atît.

Msi coborîm un pic pîna la o parcare. De acolo pleacă două poteci. Prima duce la niște scări pe care se coboară la un ponton. De acolo pleacă bărcile cu motor spre atracțiile zonei. Locul este cu adevărat pitoresc.



Revenim la parcarea și mergem pe cealaltă potecă. Aceasta coboară doar puțin și ne duce la o zonă stîncoasă aflată la cîțiva metri deasupra mării. Alt loc frumos de belvedere.





 

Urcăm cu mașina mai sus de far și apoi facem spre stînga urmînd un indicator spre Moara Grecească. Am descoperit încă un loc fain. Moara Grecească este o moară de vînt albă cu o roată ce are legate pînze între spițe. Și care se învîrte de numa-numa.

Lîngă ea se găsește restaurantul Potamitis aflat pe o stîncă și care oferă o belvedere frumoasă. De lîngă restaurant pleacă niște trepte ce coboară pînă lîngă mare. Din loc în loc sunt terase cu șezlonguri. Apa de aici are culori și nuanțe ce te lasă fără cuvinte.



La capătul treptelor este o stîncă mare aflată sub apă. Un fel de pas intermediar de intrare la baie.


Filippoi Beach


Și că tot vorbeam de baie, am citit despre un loc interesant, plaja Filippoi. Ca să ajungem la ea avem de parcurs nu foarte mulți kilometri cu mașina. Ultima parte este pe un drum cu multe curbe și care coboară destul de abrupt.



La un moment dat asfaltul se termină și de acolo mai mergem pe jos încă vreo 100 de metri. Ei bine aici nu e chiar plaja propriu-zisă, ci doar un loc pe unde se poate intra în apă. Ca să ajungi la plajă ai de înotat o bucată bună. Care mie cel puțin mi-a depășit toate așteptările.

Locul ăsta de intrat în apă e plin de bolovani mari. Și pe uscat dar și pe mare. Între bolovanii din apă sunt ochiuri mai adînci, foarte apreciate de copiii noștri.

Eu mă duc să explorez să văd care e treaba cu plaja. Înot un pic pînă ies din micul golf. Și abia de aici văd unde este plaja Filippoi. Mai am de înotat vreo 200m. Mă țin aproape de stîncă în ideea că dacă obosesc să am de ce să mă țin ca să mă odihnesc.

După puțin timp descoper ceva ce mă dă pe spate. Ca să ajungi la plajă trebuie să înoți printr-o peșteră. Așa ceva nu am mai făcut așa că nu pot rata experiența asta. Intru în peșteră. Aici sunetul valurilor este amplificat, iar apa este mai agitată. Nu mă opresc merg cu calm. Ies din peșteră dar imediat trebuie să intru într-o alta. Aceasta este ceva mai scurtă.

Ies și din această a doua peșteră, Mai am un pic și ajung pe plajă. Efortul nu mi s-a părut mare, eu sunt un înotător slab, așa că sunt convins că oricine poate face bucata asta fără probleme.. Acolo mai găsesc 4 copii. O fetiță îmi atrage atenția asupra unui pui de pescăruș care e singur pe mal. Mama sa este foarte îngrijorată și face zboruri la joasă altitudine și țipă încercînd să ne intimideze.

Evident nu are nimeni nimic cu puiul de pescăruș și de aceea ne tragem cam într-o parte spre a facilita reunirea familiei. Care nu se produce încă fiindcă din peșteră apar și părinții celor patru copii.

Plec înapoi spre ai mei. De data asta nu mai înot prin peșteri, merg mai prin exterior, așa pentru schimbarea de peisaj. Ajung în micuțul golf. Cei din familia mea stau de vorbă cu două fete din România. Facem schimb de informații. Noi le povestim de Askos Stone Park, ele ne spun despre un măslin bătrîn de 1000 de ani ce se găsește în Zante. 

Episoadele excursiei noastre în Zakynthos:

Grecia, Zakynthos, episodul 1

Grecia, Zakynthos, episodul 2

Grecia, Zakynthos, episodul 3

Grecia, Zakynthos, episodul 4

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2022