Grecia: jumătatea de nord a peninsulei Pelion
Data publicării: 16 sep 2024
Cînd vine vorba de un concediu la mare evident că prima opțiune e Grecia. Copiii așteptau cu nerăbdare zilele de bălăceală așa că ne-am pus pe căutat informații.
În anul 2022 am petrecut cîteva zile în Peninsula Pelion și am fost atunci foarte încîntați de ceea ce am văzut. Atunci am fost pe Poteca Centaurului, ne-am dat cu trenulețul, am mers la cîteva dintre plajele cele mai faimoase.
De data asta ne-am propus să stăm 10 zile pe care le-am împărțit astfel: trei în nordul peninsulei, restul în partea de sud, unde accesul este mai greoi și unde am fost doar tangențial data trecută.
Așadar ne punem pe drum dar de data asta alegem să ieșim prin țară pe la Calafat. Traversarea graniței durează doar cîteva minute. Noaptea ne prinde în zona localității Montana. De acolo avem de trecut Muntele Vrața pe un drum cu multe curbe care te urcă pînă la peste 1400 de metri altitudine.
Apoi coborîm spre Sofia și intrăm pe autostradă. La granița cu Grecia este pustiu, trecem imediat. Cum mă ajunsese oboseala, trag pe dreapta chiar în parcarea de după vamă și adorm instant. Mă trezesc după vreo 3 ore.
Plecăm întins în direcția Volos. Facem plinul la benzinăria Eteka aflată la cîțiva kilometri de intrarea în oraș. Odată intrați în Pelion prețurile la combustibili sunt cam cu 15-20 de procente mai mari.
Ne oprim în Volos pentru a face o aprovizionare cu cele necesare pentru cîteva zile. Și de aici o luăm spre Agios Ioannis o localitate care are în apropiere cîteva plaje faimoase.
Drumul este absolut spectaculos. Se urcă vitejește pe Muntele Pelion, practic ajungi de la nivelul mării pînă la peste 1500m altitudine în mai puțin de o oră. Peisajele sunt de poveste, de la un moment dat încolo ai senzația că ești în avion. La un moment dat trecem printr-o zonă cu ceață și cu pîrtii de schi.
Agios Ioannis
Apoi începem o coborîre lungă, pe drumuri înguste, cu curbe strînse. Și revenim pe malul mării la Agios Ioannis. Găsim cu ușurință un loc de parcare în nordul plajei. Temperatura este perfectă, 24-25 de grade.
Copiii nici nu mai așteaptă să luăm bagajul de plajă, se schimbă rapid și se bagă în apă. Stăm la plajă cîteva ore, pînă simțim că soarele începe să ardă. Apoi me luăm bagajele și ne îndreptăm spre locul de cazare.
Acesta se găsește în satul de munte Kalamaki. Se ajunge tot pe drumuri grele dar frumoase. Suntem undeva la 500 de metri altitudine și vedem de sus marea. Gazdele noastre sunt o doamnă și un domn, ambii trecuți de 60 de ani. Ei dețin o mașină legendară, o Alfa Romeo 147 și ea cu mulți ani în spate. Mașina arată perfect în interior.
De altfel în Grecia poți vedea multe mașini cu vîrsta de peste 30 de ani și care sunt exploatate și acum cu succes de către proprietarii lor.
Kalamaki Beach
Ne odihnim o vreme iar în a doua parte a zilei mergem la plaja cea mai apropiată, Kalamaki. Se coboară cu mașina serios pe un drum îngust și pe alocuri rupt. În anul 2023 Peninsula Pelion a fost grav afectată de niște inundații ale căror efecte încă se văd: drumuri rupte, case luate de ape, plaje distruse.
Drumul se termină cu o mică parcare. De acolo se coboară pe niște scări aflate lîngă un perete stîncos. Plaja Kalamaki este o plajă neamenajată, cu pietre mari unde oamenii au făcut momîi. Este o plajă pentru cei ce preferă liniștea și natura așa cum este ea. Cei pasionați de șelonguri, umbreluțe și cocktailuri nu au ce căuta pe aici.
Din nefericire marea e cam agitată. Dar există un loc protejat de niște stînci unde copiii se pot scălda în siguranță.
Fac o plimbare pe plajă bucurîndu-mă de peisaj. Cînd mă întorc, jale mare. Una din găletușele copiilor a fost luată de ape. O identific undeva în zona stîncilor și plec să o recuperez. Acțiunea este un succes..pînă la un punct. Găletușa ajunge cu bine la copii. Pe mine în schimb un val mai puternic mă trimte lîngă o stăncă și uite așa mă aleg cu mai multe julituri care în contact cu apa sărată ustură ca naiba. La mîini, picioare și la spate, nu cumva să rămînă vreo parte neafectată.
Plaja este străjuită de un mal înalt și stâncos. În partea ei nordică pe lajă sunt bolovani mari așa că se pot găsi mai tot timpul zone cu umbră.
Cînd vine seara plecăm la locul de cazare. Stăm pe terasă și auzim voci. Ne uităm peste gard, undeva mai jos ee zarvă mare. Așa că mergem să vedem ce e. Trecem pe lîngă biserică și ajungem în centrul satului. Acolo sunt două terase și pare că toți locuitorii s-au adunat aici să socializeze. Stăm și noi la masă și savurăm sucuri și beri.
Damouchari
Dimineața următoare ne trezim odihniți și plini de energie. Țintele noastre sunt plajele Damouchari și Papa Nero. Ne facem gata repede și ne punem la drum. Prima oprire este în apropiere de plaja Damouchari. Din parcare trebuie să coborâm cam 5 minute pe un drum pietros. Cu șlapi în picioare treaba asta este cam anevoioasă dar ajungem cu bine.
Aveam să aflăm că există de fapt două plaje cu numele ăsta. Plaja mică este într-un golf liniștit care are pe margine o mulțime de copaci. Și asta îi asigură umbră mai tot timpul. De aici se fac excursii cu caiacul.
Plaja mare este cam la 5 minute distanță. Mergem pînă la ea. Aceasta este o plajă spectaculoasă și faimoasă. Într-un colț al ei se găsește Căsuța Mamma Mia. Numele său a fost dat după ce aici s-au filmat scene din filmul omonim care este un tribut adus formației ABBA. Plaja aceasta este și ea pietroasă însă este în plin soare.
Cele două plaje sunt separate de o peninsulă mică.
Hotărîm să stăm la plaja mică din motive de umbră și pe mal dar și în apă. După o binemeritată baie merg să explorez un pic zona. Undeva găsesc o hartă cu trasee ce leagă principalele atracții ale Peninsulei Pelion.
Trec pe lîngă niște terase, magazine și ajung iară pe plaja Damouchari cea Mare. În sudul ei observ un drum de piatră ce urcă muntele. Undeva sus, e chioșc unde bănuiesc că este un punct de belvedere.
Drumul ăsta îmi stârnește interesul. Merg pe alee pînă la un pod ce trece peste o vale de torent. În sus încep niște chei, iar niște oameni și-au pus pe aici corturile pentru a se asigura că stau la răcoare.
Drumul îmi amintește de excursia de la Skala Vradeto din Munții Pindului. Și drumul acesta urcă abrupt și meșteșugit. Căldura e mare și nu e cea mai bună idee să faci efort. Urc doar vreo două serpentine și fac poze de sus. Locul este de o frumusețe aparte și cînd ești aici ți se umple sufletul de bucurie. Cu toate astea trebuie să fi atent să nu te prăjești.
La întoarcere aleg o potecă ce mă poartă pe malul stîncos al peninsulei dintre cele două plaje Damouchari.
Papa Nero
Revin la ai mei, mai stăm o vreme apoi ne gîndim să ne mutăm la plaja Papa Nero. Ajungem în apropierea ei, lăsăm mașina undeva pe deal într-un loc umbros și răcoros. De acolo coborîm pe jos cam cinci minute și iată-ne pe plajă.
Papa Nero este o plajă lungă și lată și destul de aglomerată. Locurile amenajate alternează cu cele la liber. Ochim un loc cu umbră spre capătul de sud. Mergem ne instalăm facem o baie. În apropiere văd venind oameni pe o potecă. Mă duc să văd ce și cum. În cîteva minute ajung la o plajă sălbatică, micuță cu umbră și în apă și pe mal. Aici mai sunt doar alte două persoane. E clar, ne mutăm aici!
Și uite așa, stîngem iar bagajele și ne instalăm pe această frumoasă plajă. Copiii se distrează pe cinste, găsesc și nisip, construiesc. Doar foamea este cea care ne alungă într-un final de pe plajă. Continuăm pe poteca pe unde am venit. Urcăm ușor, apoi abrupt și ajungem în drumul principal. Pînă la mașină mai avem vreo 10 minute de mers pe jos. Drumul devine mult mai plăcut cînd începem să găsim zmeură și fragi.
Masa de prînz o luăm la una din terasele de la Agios Ioannis.Și ne delectăm cu preparate grecești dintre cele mai bune.
A doua parte a zilei hotărîm să o petrecem tot la Damouchari. Ne-a plăcut locul ăsta așa de mult..
Cînd soarele se mai domolește și versantul este în umbră hotărăsc să urc pe drumul de piatră spre locul de belvedere de deasupra plajei mari Damouchari. Merg bine la deal, mă opresc să fac poze. Și tot merg și tot merg. La un moment dat mă uit pe GPS și mă ia rîsul.
Am plecat în sus cu viteză mare și am ratat undeva poteca ce duce la locul de belvedere. Drumul continua să urce și probabil ducea în vreun sat. Cobor cu ochii pe GPS și undeva observ o potecă firavă. Cam în două trei minute sunt în locul belvedere văzut de jos.Lîngă el este un drum care urcă în serpentine. Apare și un grup de drumeți. Ei vin de la Plaja Fakistra și par epuizați de soare și de efort. Stau cîteva minute în acest loc, fac poze. Mă bucur tare mult de aceste minute de liniște într-un peisaj fantastic.
Este tot o plajă neamenajată, cu multe pietre. Apa are o culoare frumoasă. Pe plajă sunt cîteva construcții. Stăm cîteva minute și ne gîndim că este o opțiune a veni aici. La concurență cu o altă plajă, Labinou aflată și ea în apropiere.
Ajungem acasă la amurg după o zi lungă dar tare faină. Odihna este bunevenită.
Labinou
Dimineața facem tot bagajul și plecăm spre Plaja Labinou, că se află mai aproape și o putem compara cu Limionas. Ajungem surprinzător de repede. Parcăm și apoi continuăm pe un drum. Trecem pe lîngă o terasă apoi coborîm pe niște scări.
Plaja asta e cu adevărat frumoasă și hotărîm să rămînem aici. Apa este liniștită și are culori din acelea frumoase, nu e lume, nu sunt amenajări. Pentru noi locul e ideal. Și hotărîm să rămînem aici.
Pe o parte a plajei sunt pietre stînci și asta face tot locul parcă și mai frumos. Vine la plajă și o familie de români. Intrăm în vorbă. Ne spun că vin de ani buni în Pelion și că nu ar mai schimba locul. Au cu ei un pedal, sau padel, nu știu exact cum i se spune. E un fel de placă gonflabilă pe care te poți urca și vîsli. Profit de ocazie și mai obțin niște informații pe această temă.
Plecăm de la plajă doar atunci cînd soarele devine prea puternic. Din seara asta ne schimbăm locul de cazare. Următoarele 7 nopți vom sta la Liri mai în sudul peninsulei Pelion.
Mergem la Argalasti, un orășel mai mare, capitala Pelionului de Sud. Dorim să mîncăm ceva și să ne și aprovizionăm pentru următoarea perioadă. Ochim o terasă undeva în piața centrală. Tipul de la restaurant ne spune că am ajuns cam la spartul tîrgului. Așa că ne invită în bucătărie și ne arată cam ce mai are de mîncare. Alegem fiecare ceva amuzați de situație.
Apoi ne îndreptăm spre singurul magazin mai mare din zonă, Evanghelinos Market. Spre surprinderea noastră, magazinul e mare, are o sumedenie de produse. De reținut este că parcarea se găsește în spatele magazinului iar găsirea ei nu este chiar evidentă. Trebuie ocolită benzinăria de lîngă.
Și astfel începe aventura spre partea de sud a Pelionului, dar despre asta într-o relatare separată.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole