Grecia, Zakynthos, episodul 1: Amoudi, Xigia, Palamaki, Agios Sostis, Keri, Myzithres
Data publicării: 11 aug 2022
Așa cum vă spuneam în finalul articolului trecut urmează să vă detaliez despre cum a fost excursia noastră în Zakynthos.
Noi am folosit ruta de feribot Killini - Zante ( sau Zakynthos Town ). Țineți minte că la cumpărarea biletelor aveți nevoie de numărul de înmatriculare al mașinii și de pașapoartele pasagerilor. Pentru numărul de înmatriculare vă recomand să faceți și să arătați o poză, ca să nu vă încurcați în caractere grecești și latinești.
Pentru detalii legate de orar și prețuri aveți linkul de mai jos:
https://www.levanteferries.com/en/
Ce ar mai fi de adăugat este faptul că de la Kyllini există curse și către insula Kefalonia.
Noi am prins ultima cursă a zilei. Feribotul a fost unul cu adevărat impresionant. Avea două etaje pentru vehicule. În spate erau 3 intrări: una pentru autoturisme, una pentru camioane și una pentru pasageri sau pietoni. Procesul de parcare a fost scurt și simplu de data asta.
Dau să urc la puntea rezervată pasagerilor. Și surpriză. Pe lîngă scările clasice există și scări rulante. Asta n-am mai văzut într-un vapor.
Sus există cîteva spații de călătorie. Aveți multe variante: puteți sta la masa unui bar, puteți sta la restaurant, puteți sta pe niște scaune ce ceasănă cu cele din avion. Asta doar ca formă, spațiul pentru picioare este mult mai generos. De asemenea puteți sta pe cele două punți în aer liber. Iar dacă sunteți mai cu dare de mînă vă puteți lua o cabină, deși nu are rost. Călătoria durează în jur de o oră.
Ajungem pe noapte iar de acolo mai avem cam o jumătate de oră de mers cu mașina pînă la Amoudi unde avem locul de cazare la Isavella Studios. Vom sta aici pentru următoarele patru nopți.
Amoudi
Dimineața următoare facem mai bine cunoștință cu gazda. Vorbește bine engleza și cunoaște atracțiile insulei. Aflăm însă ceva important. Apa de la robinet nu este potabilă.
Fiind încă destul de obosiți alegem să mergem pe jos pînă pe plaja din Amoudi. Aceasta este destul de îngustă și îmi închipui că în zilele cu valuri e inundată de tot.
Apa e limpede, curată și nu foarte adîncă. E ideal pentru cei cu copii mici. După o tură de bălăceală merg un pic să văd ce mai este prin zonă. Satul nu e mare dar găsești cîteva restaurante cu piscină, două supermarketuri și cîteva agenții de unde îți poți cumpăra bilete pentru diverse excursii.
Xigia Sulfur Beach
Amiaza o petrecem făcîndu-ne siesta, apoi cînd soarele se mai domolește mergem spre Plaja cu sulf Xigia. Plaja asta e interesantă din multe puncte de vedere. Este situată între două stînci abrupte. Pe una din ele este un restaurant. De acolo se coboară niște scări abrupte. Pe mal sunt cîteva sezlonguri. Servirea la șezlong se face într-un mod original: dai comanda, se scrie un bilețel care se pune într-un coș. Coșul ajunge apoi la restaurantul de sus cu ajutorul unui sistem de transport pe cablu. Se pun cele comandate în coș și apoi sunt trimise pe plajă.
La Xigia sunt oameni curajoși care se cațără pe stînci și sar în apă de la înălțime. Și încă ceva: denumirea plajei vine de la mirosul de sulf pe care îl simți de cum ajungi pe plajă.
Plaja e o combinație de nisip cu pietre, în apă domină pietrele. Apa se adîncește repede.
La un moment dat, mai în larg trece o ambarcațiune mare, un fel de vaporaș - discotecă. Tipul care preia comenzile trece pe la toată lumea și ne roagă să ne luăm obiectele fiindcă urmează să vină niște valuri mai mari. Ne conformăm și după cîteva minute apar și valurile care inundă o parte din plajă.
Dacă vedem că e așa și dacă tot eram cu bagajele strînse, decidem să plecăm pe o plajă vecină. Denumirea ei este parcă făcută să semene confuzia: Xigia Sulfur Beaches. Avem de mers doar cîțiva kilometri, lăsăm mașina într-o parcare.
Xigia Sulfur Beaches sau Little Xigia
De aici coborîm pe un drum de piatră pînă la o terasă. De acolo avem de coborît niște trepte abrupte. Dar ajungem cu bine. Acum ne dumirim ce-i cu denumirea: în zonă sunt patru plaje micuțe separate de niște bolovani.
Aici este mult mai multă liniște și mult mai puțină lume. De asemenea plajă are niște locuitori simpatici: două rațe și un gîscan.
Peisajul este fain, apa mai mică, e și un loc care seamănă cu o piscină naturală. În plus mirosul de sulf nu mai este atît de evident.
Încerc să fac o incursiune și la plaja cea mai din nord. De la un moment dat trebuie să te cațeri pe niște bolovani, ajungi la o potecă și de acolo e simplu. Plaja asta din nord se numește Little Xigia.
Cam în același timp ajunge un vaporaș-discotecă în larg. Lumea pare băută bine, cam toți sunt la bustul gol și sar în apă urlînd. De fapt cam asta e problema în Zakynthos. Pe fiecare plajă pe care am fost, oricît ar fi fost de izolată, la un moment dat tot venea o ambarcațiune și uite așa se ducea și liniștea.
Am stat la Xigia Sulfur Beaches pînă aproape de apusul soarelui. Locul mi s-a părut minunat.
Seara am petrecut-o în stațiunea stațiunea Tsivili. Aceasta este foarte animată. Am mîncat la Taverna Avli, pe care v-o recomand din toată inima.
Kalamaki Beach
Dimineața următoare am plecat spre extremitatea estică a golfului Laganas. Am ales plaja Kalamaki atras defaptul că în apropiere există Parcul Național Marin din Zakynthos.
Drumul nu mi s-a părut foarte complicat, locuri de parcare se găsesc suficiente. Plaja are și o parte amenajată dar și o alta complet liberă. Apa e curată iar intrarea în apă este lină. Cine dorește poate închiria hidrobiciclete sau bărci.
După o baie binemeritată, mă duc să văd care e treaba cu Parcul Național Marin. Am mers pe jos, de-a lungul plajei, am trecut de o zonă cu multe stînci. Am fost cumva dezamăgit. Mă gîndeam că o să găsesc un centru de vizitare, ceva de genul ăsta. De fapt este o zonă delimitată a plajei unde nu ai voie să stai. Pentru că pe acolo își depun ouăle broastele testoase. Cuiburile sunt marcate cu un fel de scăunele. Peste tot sunt mesaje în mai multe limbi în care turiștii sunt rugați să nu se apropie.
Agios Sostis
La amiază mergem să mai vedem zona. Stațiunea Laganas e destul de pestriță, cu oameni de toate felurile. Este cunoscută pentru viața de noapte și pentru plajele cu servicii foarte bune.
Pe noi ne-a atras mai mult însă zona Agios Sostis. Și mai exact mica insulă pe care se poate ajunge trecînd o punte lungă din lemn. În jur roiesc efectiv bărcile cu motor. Este un punct de plecare pentru excursii cu barca. Ne interesăm și noi ce și cît costă. Tarifele sunt diferențiate în funcție de cîte locuri vrei să vezi. Dar mai toate ofertele au ceva comun: o escală pe insula Marathonisi unde poți sta cît poftești.
Lăsăm plimbarea cu barca pentru o altă zi. Trecem puntea de lemn pînă la insula Cameo. Odată ajunși la ea trebuie să urcăm niște trepte ce ne duc la o poartă. Aici aflăm că vizitarea insulei costă 5 euro de adult. Biletul este valabil pentru o zi. De banii ăștia primești acces la o plajă simpatică, la toalete, sezlonguri și două brelocuri-suvenir. Nu există restaurant sau bar așa că trebuie să te descurci pe cont propriu mai ales cu apa.
Insula e drăguță, dar foarte mică. Este amenajată astfel încît să poată fi evitate accidentele. Plaja este situată între două stînci mai inalte. Acolo a fost trasă o frînghie pe care s-au instalat niște bucăți mari din pînză albă. Acestea asigură, la anumite ore, mai multă umbră pe plajă.
Keri
După-amiaza o petrecem în satul Keri. De cum parcăm suntem luați la întrebări de un domn ce închiriază bărci cu motor. Doar că situația aici diferă. Barca închiriată trebuie să o conduci tu. Prețul depinde doar de numărul de persoane iar barca o poți folosi toată ziua. Eu aveam încredere să conduc barca însă am primit vot de blam din partea restului familiei. Halal încredere!
Pînă una-alta ne răcorim la un bar cu înghețată și suc de gheață. Deși tavernele au mîncare îmbietoare parcă este prea cald să mîncăm ceva.
Apoi mai facem cîțiva pași și suntem pe plaja din Keri. Aceasta este îngustă, dar cu nisip fin și ape puțin adînci. Copiii s-au distrat foarte bine. Ba mai mult au atras în jocul lor un cuplu de greci care au dat în mintea lor.
Faro Keri și Myzithres
După ce baia a fost bifată am plecat spre un loc faimos din Zakynthos, Faro Keri. Aici există un far și un restaurant cu belvedere frumoasă. Aaa și un steag grecesc imens. Eu vă sfătuiesc să rezistați tentației de a merge din prima la terasa cu belvedere. Înainte de asta faceți o plimbare către un punct de belvedere extraordinar aflat cam la 20 de minute de mers pe jos.
Frumos locul aceasta, dar trebuie să vă spun că pe cît este de frumos pe atît este de periculos. Așadar mare atenție cum vă uitați, pe unde călcați, cum vă faceți poze.
Întoarcerea la Faro Keri nu am mai făcut-o pe drum ci pe o potecă ce merge în general pe lîngă prăpastie. În felul acesta ne-am putut bucura și mai mult de tot ceea ce vedeam. Aici e locul în care m-am îndrăgostit de Zakynthos.
Plimbarea se face pe un drum fores
Mergem apoi să căutăm un loc să mîncăm. Ochisem mai demult un restaurant numit Votsalo Taverna aflat în satul Marathias, destul de aproape de noi. L-am găsit ușor și ne-am pus la terasă. De acolo putem privi de la înățțime insula Marathonisi.
Pînă terminăm de mîncat se lasă întunericul. Plecăm, spre locul de cazare de la Amoudi și ne mirăm de drumurile pe care le găsește GPS-ul.
Ce zi plină am avut!
Episoadele excursiei noastre în Zakynthos:
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole