Polonia, episodul 2: Niedzica - Zamek, Gubalowka, Gesia Szyja
Data publicării: 20 mai 2025
După ce ne-am făcut temeinic temele privind excursia în Polonia iată caă a venit și vremea de a le pune în practică. Am plecat așadar la drum.
Traseul a fost cam așa: Brașov - Sighișoara - Târgu Mureș - Zalău - Carei. Aici am oprit pentru a face plinul de combustibil. Apoi am trecut granița în Ungaria pe la Urziceni( județul Satu Mare ) - Vallaj. Am mers prin Ungaria cam o oră și jumătate pe drumuri mai mult pustii.
Am trecut în Slovacia pe la Pacin ( Ungaria ) - Velky Kamenec ( Slovacia ). Drumul merge o vreme pe lîngă graniță, traversează cîteva sate pitorești. Îmi atrage atenția o zonă deluroasă la poalele căruia se află un orășel pitoresc, Sátoraljaújhely.
După o vizită de cîteva ore în orașul slovac Prešov, am plecat spre granița poloneză pe care am traversat-o pe la Lysá nad Dunajcom( Slovacia ) - Niedzica ( Polonia ). De cum intrăm pe teritoriul polonez ne deplasăm pe malul a două lacuri de acumulare construite în trepte.
Niedzica - Zamek
Primul nostru obiectiv este castelul Niedzica - Zamek și împrejurimile sale. Castelul se află pe o stâncă aflată lîngă lacul de acumulare superior. Parcăm un pic mai jos de baraj unde ochisem o parcare mare dar și suspect de liberă. Este sîmbăta Paștelui. Totuși nu putem intra în parcarea prevăzută cu bariere și trebuie să optăm pentru unul din locurile destinate microbuzelor.
Chiar lîngă parcare este un parc unde sunt prezentate clădiri celebre din Polonia dar în miniatură. Mi-aș fi dorit mult să îl văd dar din păcate era închis încă cîteva zile. Așa că trebuie să ne mulțumim, la propriu, privind peste gard. Locul se numețte Miniatur Park.
Lîngă el se află un loc de joacă pentru copii, gen parc aventura cu trasee pe frîngii, lanțuri și lemne. Așa cum era de așteptat, și acesta era închis.
Mergem pe jos cîteva minute pînă la baraj. Locul este absolut superb. Și nu degeaba a fost declarat parc național din anul 1932. Numele lui: Parcul Național Pieniński. Mai multe despre el aflați aici:
https://piepn.gov.pl/english-version
Noi am mers pe baraj cu intenția de a-l traversa. Și de aici avem parte de o vedere impresionantă cu castelul Niedzica. Locul esteabsolut special cu toate că peisajul a fost modelat de mîna omului.
Lacul de acumulare are o denumire ce iți poate provoca fracturi de limbă: Jezioro Czorsztyńskie. Și este situat pe rîul Dunajek. Este foarte întins, de la baraj și pînă la capătul lacului, care nu se vede, sunt peste 8km. Mai mult pe celălalt mal, dar destul de departe, mai este o cetate. Demunirea ei este tot din categoria ce pune îm pericol integritatea limbii: Zamek w Czorsztynie.
Pîna una alta mergem pe baraj iar pauza pică numai bine după un drum așa de lung. Într-o parte avem castelul și lacul superior. În cealaltă sunt lacul inferior și, în depărtare, crestele înzăpezite ale Munților Tatra. Dar elementul definitoriu al Parcului Național este muntele Trzy Korony, o succesiune de stînci de formă triunghiulară. Acest vîrf este principala atracție a zonei fiind vizitat anual cam de 150000 de oameni.
Trecem pe celălalt mal al lacului și mergem spre un punct de belvedere. Pentru asta coborîm cîteva minute pe un drum de piatră. Ajungem lîngă o căbănuță de unde putem admira în voie lacul și castelul. Lîngă căbănuță sunt multe băncuțe, puse special, în trepte, ca să te relaxezi. De aici încolo accesul turiștilor este interzis.
După o binemeritată leneveală traversăm barajul și mergem la castel. Pe drum sunt tot felul de chioșcuri. Unele închise, altele te imbie cu tot felul de bunătăți. Castelul este și el închis, așa cum ne așteptam de altfel. Dar o plimbare în împrejurimile sale e ceva ce nu ar trebui ratat. Cu ocazia asta aflăm că pe lac se pot face plimbări cu vaporașul.
Plecăm spre locul de cazare. Acesta se află relativ aproape în satul Gron, cam 45 de minute de mers cu mașina. Satul acesta este întins văi și dealuri aproape de Munții Tatra și de stațiunea Zakopane.
Zona seamănă cumva, ca peisaj, cu satele din zona Bran. Ce iese însă din prima în evidență este arhitectura caselor. Majoritatea sunt construite cam la fel și au în comun acoperișurile cu pantă mare.
Gazdele sunt extraordinare, ne întîmpină cu ceva mîncare tradițională și cu prăjituri. Am închiriat un apartament care s-a dovedit a fi mult peste nevoile noastre: două dormitoare de 3 locuri, living imens, balcoane, bucătărie, baie. Totul la echivalentul a 240 de lei pe noapte.
Gubalowka
Dimneața, după o binemeritată odihnă, ne trezim și ciocnim ouă roșii. Avem cu noi și cozonac și pască, au ajuns cu bine în Polonia.
Pentru că e zi de mare sărbătoare ne propunem ceva relaxant. Să mergem la Zakopane și să urcăm cu funicularul pe dealul Gubalowka. Zis și făcut. Cu toate astea se pare că nu suntem singurii care au ideea asta. Drumul pînă în stațiune este cam aglomerat. Cu toate astea de la un moment dat încolo se eliberează subit.
Ajungem aproape de Gubalowka. Indicatoare diverse te îmbie spre diverse parcări cu plată. Noi optăm însă pentru o parcare publică și gratuită în zilele de sărbătoare. De acolo pornim pe jos și în cîteva minute ajungem la stația de jos a funicularului Gubalowka.
Aici ne-a picat fața! E puhoi de lume pe care nu îl anticipam. Ce naiba să facem? Nu vrem să ne pierdem cîteva ore stînd la coadă. Pînă la urmă ne așezăm la rînd să vedem ce și cum.
Apare funicularul, în cabină intră mulți oameni. Și ne vine imediat inima la loc cînd vedem cît de repede avansează coada. Am citit apoi că funicularul poate transporta 2000 de persoane pe oră. Cum stăteam și căscam gura mă lovește un alt gînd: noi nu ne-am luat bilete! Urmez niște indicatoare și merg repede la un ghișeu. Spre surpriza mea, nu e nimeni acolo și în cîteva clipe mă întorc triumfător cu 4 bilete, numai dus. De întors încă nu știm pe unde vom coborî.
Nu mai durează mult și ajungem și noi și urcăm în cabină. Funicularul se pune în mișcare. La mijloc este făcută o deviere care permite trecerea cabinelor una pe lîngă cealaltă.În cîteva minute suntem sus.
Aici este o cabană mare, cu terase și priveliști de vis spre Munții Tatra. Copiii ochesc rapid un bob sau o sanie de vară sau cum s-o mai numi. Spre deosebire de cele cu care am mai fost, ăsta arată diferit, bobul nu pare că merge pe o șină ci pe un tobogan.
Stăm puțin la coadă și ne urcăm în bob. Traseul mi s-a părut lunguț, dar din păcate ne-am bucurat doar de prima jumătate a lui. Asta pentru că niște deștepți din fața noastră mergeau foarte încet, ba ne-am mai și obigat să oprim de cîteva ori. La finat suntem tractați în sus pe o bandă de cauciuc pînă la locul de plecare.
Ne mai învîrtim apoi pe la terasele cabanei. Lîngă este o pîrtie de schi pe care se mai găsesc cîteva pete de zăpadă. Pe una din aceste pete se află o căprioară ce stă așezată. Și puhoi de lume care face poza cu ea. Ne apropiem și noi.
Cărioara este într-adevăr suspect de blîndă, mă întreb dacă nu cumva este bolnavă și nu se poate ridica. E obișnuită însă cu oamenii și foarte prietenoasă. Revenim la cabană și ieșim un pic din zona ei. Aici avem o surpriză. Ajungem pe o stradă asfaltată plinpă de oameni și de dughene de toate felurile. Unele închise, altele deschise. Vedem și niște parcări, deci se poate ajunge cu mașina.
Facem o lungă plimbare pe această stradă. Sunt multe terase, magazinașe, cafenele, ba chiar și un parc de aventuri. O atmosferă de bîlci, ce mai! Prima dată mergem spre un stîlp înalt, probabil fost releu de televiziune. Acolo se termină strada de promenadă. Mergem în partea opusă. Și mergem. Și iar mergem. Avem priveliști spre Tatra dar și spre depresiunea dinspre orașul Cracovia.
Privind spre înălțimi recunoaștem crucea de pe vîrful Giewont. Aici am urcat în urmă cu zece ani, cînd am făcut o excursie grozavă. La un moment dat o pierdem pe Ramona care nu are nici telefonul la ea. Ne întîlnim după vreo 15 minute.
Ne oprim apoi la o biserică de lemn. Simplă, drăguță, amplasată într-un decor ce ar părea de vis dacă nu ar fi atîta lume. Din culmea aceasta Gubalowka există diverse poteci sau drumuri ce coboară spre Zakopane, dar și alte cîteva pîrtii de schi. Pe una dintre ele stăm pe iarbă, ne odihnim și mîncăm.
Revenim la Cabana Gubalowka și savurăm o înghețată. Apoi alegem traseul de coborîre. Nu mai luăm funicularul și la vale ci vom merge pe o potecă. Aceasta este frumos amenajată, este abruptă pe alocuri dar are și cîteva locuri de popas absolut fermecătoare, cu priveliști spre crestele Tatrei. Toată coborîrea asta am făcut-o într-un ritm relaxat. Pe la mijlocul liniei de funicular este un pod de unde poți urmări de aproape cum trec cabinele una pe lîngă alta.
Ne oprim și filmăm momentul. Copii sunt fascinați așa că mai stăm să revadă acțiunea încă de două ori. Apoi mai coborîm puțin și stăm pe niște băncuțe privind stațiunea Zakopane și munții înzăpeziți. De aici nu mai e mult de coborît. Cu toate astea mergem lent, fascinați de peisaj. Pînă să ajungem la stația inferioară a funicularului ne atrage atenția o pistă unde copii se dau alunecînd pe un colac. Ai mei sunt dornici de aventuri. Din păcate George este prea mic și nu i se dă voie să meargă. Maria în schimb face o tură și se declară încîntată.
Jos nu mai este coadă la funicular, lumea s-a rărit considerabil. Mergem spre principala stradă pietonală din Zakopane, Krupowki. Pentru asta trebuie să traversăm șoseaua printr-un pasaj. Pe măsură ce ne apropiem, o muzică săltăreață în stiș marichhi ne ghîdilă plăcut urechile. O trupă de țigani cîntă de mama focului la chitări și o cutie de lemn. Nu au nici o sursă de amplificare.
Trecem de pasaj și intrăm pe strada Krupowki. Aceasta este destul de lungă și foarte atrăgătoare. Cu cladiri interesante, cu multe magazine și terase. Este o adevărată plăcere să revenim pe ea. Ne amintim cum, în urmă cu zece ani, cu ultimii bani ne cumpărasem două înghețate.
Așa că repetăm figura doar că la dublu fiindcă acum suntem 2x2. Mergem pînă în partea de sus a pietonalului. Acolo este o stație de autobuz de unde puteți merge spre telecabina din Zakopane, la Kuźnice. Dar și spre zona dedică sporturilor de iarnă.
Parcurgem strada Kuprowi și in sens opus. Ochim un restaurant unde planificăm să luăm masa mîine. Ajungem la mașină și inițial planificasem să merge la Gron la locul de cazare. Dar cum se însera, ne-a venit ideea de a mai urca încă odată la Gubalowka dar de asta cu mașina. Scopul era să stăm acolo pentru apusul de soare.
Zis și făcut. Ajungem sus pe un drum abrupt. Lumina bate fain pe Munții Tatra. Găsim ușor loc de parcare, ba mai mult e și gratuit. Puțin mai sus există cîteva parcări cu plată unde taxa nu e de neglijat, 40 de zloți pe zi.
Mergem pe jos cam 5 minute și ajungem în zona fostului releu. Toată aglomerația și vînzoleala de dimineață s-a risipit. Mai sunt doar cîțiva rătăciți. Mergem pe terasă la Cabana Gubalowka.
Acum e liniște si pace și ne bucurăm de ea. Din păcate apusul nu a fost spectaculos pentru că, treptat, s-a înorat.
Revenim la mașină pentru a ne deplasa spre locul de cazare de la Gron. Drumul cu mașina a fost de-a dreptul spectaculos, mai tot a fost pe culmi de dealuri. Remarcăm din nou arhitectura zonei și faptul că autoritățile nu au permis construcții care să nu se încadreze într-un anumit tipar. La final ne așteaptă o coborîre strașnică pînă în valea cu pensiunea noastră.
Gazdele ne așteaptă cu o ciorbă tradițională de Paști. Este picantă la gust, are în ea cîrnați mari, cartofi și ouă fierte tăiate în jumătate. Foarte bună și apreciată chiar și de copii.
Munții Tatra: Gęsia Szyja și Rusinowa Polana
Și astfel am ajuns și la ultima zi plină în zona Zakopane. Pentru astăzi, după ceva cercetări, ne-am propus un traseu pe munte. Am optat pentru o zonă foarte pitorească, Rusinowa Polana și vîrful Gęsia Szyja.
Plecăm de dimineață spre locul de intrare în traseu, numit Wierch Poroniec. Aici este o parcare cu taxă( 40 de zloți pe zi ). Din nefericire este plină așa că trebuie să ne întoarcem cam un kilometru și găsim un loc liber într-o altă parcare. Revenim pe jos la punctul de intrare în traseu. Aici este un chioșc unde se plătește intrarea în Parcul Național Tatra.
Și acum urmează o chestie care pe mine m-a impresionat. Așadar, coadă, lume multă, rîndul se mișcă extrem de încet. Merg mai în față să mă lămuresc ce și cum. Găsesc un cod QR, scanez și plătesc online. Plecăm în traseu lăsînd marea de oameni de la coadă. Nu ne-a întrebat de bilet, nu exista nici un control. Cu toate astea oamenii stăteau răbdători la coadă.
În fine, pentru a plăti rapid și a afla și alte informații accesați acest site:
https://tpn.gov.pl/tatra-national-park
Plecăm în traseu. Poteca merge cam drept, e lată. Am întîlnit aici mai mulți oameni cu copii în cărucior. Așadar traseul nu este dificil și merge mai mult prin pădure cu urcări și coborîri ușoare. Cam după o oră ajungem la Rusinowa Polana, o poiană imensă cu priveliști copleșitoare. Pare a fi un loc de maial, un loc numai bun pentru familii. Un loc bun în care se ajunge ușor și în care poți trăi cîteva momente impresionante și emoționante.
Facem și noi o pauză încercînd să mîncăm ceva. De aici încolo însă urmează partea mai dificilă a traseului. Avem de urcat un deal pe o potecă abruptă. Poteca este amenajată cu scări făcute din tersare și bușteni. Mi-e groază de ea numai cînd o văd.
Plecăm la deal. Încerc să evit cît se poate drumul oficial. Urcăm din din greu dar faptul că avem peisaj de poveste cu iarbă verde, flori și creste de munte cu zăpadă face totul mai plăcut. Treptat belvederile se închid și intrăm în pădure. Nenorocitele alea de trepte însă continuă și ne pun la grea încercare încheieturile.
De la un moment urcarea se mai dobolește, ba chiar începem să coborîm un pic. Apoi urmează o nouă porțiune abruptă. Ultima. Urcăm cu bine și atingem vîrful Gesia Szyja, un vîrf stîncos de 1489m dotat cu priveliști de îți taie răsuflarea. Coborîm puțin și ne cățărăm pe niște stînci pentru a savura momentul. De aici vedem și pe unde continuă poteca.
Ramona îmi spune, hai să mai mergem. Peste cîteva minute găsim un alt loc cu stînci. Aici nu mai este decît un cuplu de tineri. Hai și noi! Și dă-i iar cu relaxare și peisaje de vis. Ramona mă pune să studiez un pic dacă putem face un traseu în circuit. Scot telefonul și pun la lucru aplicația mapy.cz.
Circuit se poate face însă doar întorcîndu-te pînă la Rusinowa Polana. Și asta în cea mai mare parte prin pădure. În plus nu găsesc informații despre durata traseului. De aceea hotărîm ca întoarcerea să o facem pe același traseu.
Urcăm la loc vîrful Gesia Szyja. Apoi începem coborîrea George se accidentează, trage o căzătură de toată frumusețea și se rănește la burtă și pe frunte. Din fericire nu are nimic rupt, mai mare este sperietura.
Ajungem în partea superioară de la Rusinowa Polana. Din fericire găsim o variantă mai faină de coborîre, evitînd treptele. Facem un ultim popas la locul cu băncuțe. Copiii se plîng de foame. Mai avem ceva dulciuri așa că problema se rezolvă rapid.
De aici este drumul cel ușor spre Wierch Poroniec. Ajungem cu bine și ne uităm la suvenirele, hărțile și cărțile ce se vînd la chioșcul Parcului Național Tatra. Din păcate totul este doar în limba poloneză.
Track GPS:
https://www.strava.com/activities/14242460015
Ne recuperăm apoi mașina și plecăm spre Zakopane. Intrăm în oraș dinspre Kuznice. Spuneam mai sus că ieri ochisem un restaurant, Mergem glonț acolo. Restaurantul este de tip împinge tava și este convenabil să mănînci acolo. În primul rînd mîncarea e gata, poți să o vezi și să o comanzi imediat. Prețuș a fost foarte bun, patru porții de mîncare, cu băuturi, 116 zloți, aproximativ 135 de lei.
Mai pierdem vremea prin centru, facem mici cumpărături și revenim la pensiunea noastră de la Gron. Mîine dimineață plecăm de aici.
În concluzie: zona stațiunii Zakopane este foarte pitorească și ofertantă. Asta mai ales pentru iubitorii de natură. Uneori este mai aglomerată. Dar la cîte locuri și trasee există aici sunt sigur că fiecare își va găsi ceva pe placul său.
Toate episoadele călătoriei noastre se găsesc aici:
Episodul 1
https://bogdanbalaban.ro/781.html
Episodul 2
https://bogdanbalaban.ro/783.html
Episodul 3
https://bogdanbalaban.ro/784.html
Episodul 4
https://bogdanbalaban.ro/785.html
Episodul 5
https://bogdanbalaban.ro/786.html
Episodul 6
https://bogdanbalaban.ro/787.html
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole