Polonia, episodul 4: Jaskinia Niedzwiedzia, Kaplica Czaszek, Bledne Skaly- Bogdan Balaban

Polonia, episodul 4: Jaskinia Niedzwiedzia, Kaplica Czaszek, Bledne Skaly

Data publicării: 30 mai 2025

Avem o cazare foarte elegantă lîngă micul orășel Kletno. La recepție sunt doi tipi foarte amabili însoțiți de un ciobănesc german ce pare foarte înspăimîntător cînd latră, dar foarte dornic de a fi mîngîiat.

Ne luăm dis de dimineață rămas bun de la gazde și plecăm spre primul obiectiv al zilei

Jaskinia Niedzwiedzia

În traducere asta înseamnă Peștera Urșilor. Nu avem mult de mers cu mașina, doar 5km și ne oprim într-o mare parcare cu plată aflată în mijlocul pădurii. Sincer am avut un pic de emoții fiindcă nu aveam bani cash. Dar am putut plăti cu cardul. Parcarea se află cam la 30 de minute de mers pe jos de peșteră. Cine dorește poate ajunge acolo cu o mașinuță în stilul celor de golf.

Noi am ales să mergem pe jos. Pornim dintr-o poiană frumoasă cu cîteva clădiri. Este asfalt iar odată ce intrăm în pădure nu mai auzim decît susur de ape și cîntec de păsărele. Maria a fost foarte impresionată. De aceea mi-a cerut telefonul să înregistreze cîntecul păsărilor.

Locurile în care ne aflăm fac parte dintr-o zonă montană cu multe poteci. Ajungem la intrarea în peșteră. Intrarea se face cu ghid iar un tur durează cam 40 de minute. Așadar se pare că avem de așteptat. Avem bilete de la ora 10.

Din fericire pentru noi, se pare că există niște turiști care nu au ajuns așa că ghidul ne întreabă dacă vrem să intrăm acum. Cum să nu!

Ghidul este un bărbat înalt, slab, cu barbă albă și lungă. E extrem de volubil dar din păcate nu vorbește decît poloneză. Cu toate că poloneza este o limbă extrem de dificilă terminologia asta care descrie peșteri se asemănă destul de bine cu cea din limba română.

Peștera s-a dezvoltat orizontal pe mai multe niveluri. Lungimea totală cunoscută a sălilor și coridoarelor sale este de aproape 5 km, în timp ce adâncimea sa este de peste 100 m. Nivelul superior este doar rudimentar conservat. Nivelul mijlociu este deschis turismului și oferă un traseu turistic care duce printre speleoteme unice și bine conservate și găzduiește o gamă largă de oase de animale pleistocene.

Formarea Peșterii Urșilor este în întregime legată de prezența rocilor carbonatice. În cazul Peșterii Urșilor, acestea sunt marne, adică roci cristaline calcaroase de vârstă precambriană (aproximativ 600 de milioane de ani). Mărgelele fac parte din structura geologică a Masivului Mt. Śnieżnik. Datorită efectelor eroziunii apei, fenomenele carstice s-au dezvoltat în aceste marne și au format acest frumos exemplu de peșteră carstică, Peștera Urșilor.

Speleotemele din Peștera Urșilor nu constau doar în stalactite și stalagmite, ci și în formațiuni excepțional de bogate ale fundului peșterii. Acestea includ baraje de piatră de margine umplute cu apă, perii de calcit și flori de calcit care cristalizează pe suprafața barajelor de piatră de margine, formând structuri asemănătoare recifurilor de corali sau orezăriilor și, în sfârșit, floricele de peșteră asemănătoare conopidei. Pe fundul peșterii pot fi observate perle de peșteră (sau pizoide). Apa din peșteră construiește continuu speleotemele, deși aceste schimbări sunt imperceptibile pentru ochiul uman.

Creșterea cantității de calcite acumulate este estimată la aproximativ 1 mm3 la 10 ani. Singura dovadă a tuturor acestor procese este scheletul de liliac inundat cu calcite, care devine din ce în ce mai puțin vizibil în fiecare an sub straturile de calcite. Aceasta este ceea ce ne face diferiți.

Peștera Urșilor este considerată a fi între cele mai frumoase din Polonia.

Mai multe detalii găsiți pe site-ul oficial al peșterii:
https://www.jaskinianiedzwiedzia.pl/en/

Upă frumoasa și plăcuta vizită în peșteră am revenit la mașina noastră. Pe drum am intîlnit cîteva grupuri de turiști ce păreau mai degrabă orientați spre trekking. Plecăm pe un drum foarte pitoresc ce urcă prin păduri, pe drumuri înguste și ajunge la o stațiune de schi. Mai trecem un deal și ajungem pe un drum mai acătării. Suntem foarte aproape de granița cu Cehia, practic pe stînga drumului e Cehia, pe dreapta Polonia.

În orașul Kudowa Zdroj părăsim drumul principal în drum spre următorul obiectiv de azi. Este vorba despre o capelă decorată cu oase și cranii de om. Anum trecut am fost în Cehia, la Sedlec unde am mai văzut o astfel de biserică făcută din scheletoni, cum le zic copiii noștri. Așadar, pare că am inaugurat o nouă tradiție.

Kaplica Czaszek

În 1776, în timp ce America își declara independența față de Anglia și cadavrele se adunau în Războiul de Independență American, un preot și un gropar din micul oraș polonez Czermna (la un kilometru la nord de Kudowa Zdroj) erau, de asemenea, ocupați să adune cadavre, dar într-un scop foarte diferit.

În biserica Sfântul Bartolomeu (numită și Kaplica Czaszek), care are un aspect modest, se află craniile și oasele a peste 3 000 de persoane, care decorează tavanul și pereții și sunt aranjate în diferite modele - în principal în stilul Jolly Roger, cu oase încrucișate repetate -, alte 21 000 de schelete fiind îndesate în cripta bisericii de mai jos. Colectate de preotul ceh Vaclav Tomasek și de J. Langer, groparul local, celor doi le-au trebuit aproximativ 18 ani, din 1776 până în 1794, pentru a aduna, curăța și aranja cele 24 000 de schelete umane care împânzesc biserica. În timp ce majoritatea scheletelor sunt stivuite într-o criptă adâncă de 16 picioare sub biserică, restul sunt frumos expuse în ceea ce Tomasek considera a fi un „sanctuar al tăcerii”.

Cei doi aveau de unde alege în ceea ce privește materiile prime. Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de Șapte Ani și numeroase alte încăierări între catolici, husiți și protestanți, sau polonezi, cehi și germani care mărgineau zona, au lăsat gropi comune din belșug, ca să nu mai vorbim de epidemiile de holeră care ucideau de obicei sute de oameni. Tomasek a găsit gropile comune urmărind locurile în care câinii locali mergeau să sape după oase.

Pe măsură ce cei doi descopereau și curățau miile de schelete, preotul și groparul puneau deoparte craniile de interes pentru a fi expuse în biserică. Craniile sunt expuse și astăzi și includ craniul unui războinic tătar, al primarului din Czermna și al soției sale, cranii cu găuri de glonț, un craniu elvețian chimizat de sifilis și chiar craniul unui uriaș. Pe lângă aceste cranii speciale se află și cele ale preotului și groparului, care prezidează cu mândrie Capela Craniilor pe care au creat-o și pe care acum o numesc locul lor de veci.
O trapă către cripta de dedesubt dezvăluie celelalte 21 000 de schelete stivuite mai jos. În biserică există o înregistrare care explică istoria capelei, dar deocamdată este disponibilă doar în poloneză. Noi am primit un ghid în limba germană germană și am reușit să ne descurcăm cu el.

Bledne Skaly

Călătorului îi șade bine cu drumul așa că plecăm spre Bledne Skaly, o rezervație naturală ce avea să se dovedească excepțională. Totuși începem drumul cu stîngul. Gps-ul ne îndrumă pe un drum dar în numai cîteva minute ne oprim în fața unei bariere închise. Puțin mai jos este o parcare mare.

Mîncăm ceva din traistă, apoi intrăm în vorbă cu un cuplu de polonezi. Ei ne spun că în mod normal se ajunge la Bledne Skaly cu mașina. Undeva e afișat un orar al autobuzelor așa că bănuim că trebuie să așteptăm.

Pînă una-alta studiez un pic harta. Ne arată că pe jos ar fi de mers cam o oră - o oră și jumătate. Autobuzul nu vine așa că o luăm pe jos, prin pădure. Traseul e agreabil, dominat de verde crud, așa că nu ne supărăm deloc. Totuși mă îngrijorează tare niște nori negri ce se văd departe.

La început poteca merge mai mult drept pînă întîlnim o serpentină a drumului de asfalt. Acolo întîlnim un alt marcaj bandă roșie, ce va însoți de acum banda albastră. De aici avem de urcat mai abrupt. Peisajul începe să semene cu retezatul, cu mulți bolovani ce par aruncați prin pădure.

Ajungem din nou la drumul de asfalt. Iar de aici merge pe el, nu mai ținem poteca. În cîteva minute ajungem la intrarea în rezervația Bledni Skali. Aici oameni harnici muncesc la niște căsuțe, la bănci și la niște podețe de lemn.

Trecem de acest punct și cam în două minute ne aflăm pe un platou frumos de unde începe distracția.

Dar hai să vedem despre ce e vorba aici.

Situat la granița dintre Polonia și Republica Cehă, Błędne Skały a fost timp de ani de zile un pasaj important în Europa Centrală. În secolul al XVII-lea, peșterile adânci și bolovanii înalți au permis contrabandiștilor să se strecoare din Regatul Ceh în ținuturile care sunt acum Polonia modernă.

Pe măsură ce tot mai puțini infractori treceau prin zonă, Błędne Skały a căpătat o viață proprie în mintea celor care o vizitau pentru recreere. Fiecare stâncă a devenit o entitate în sine, dobândind propria personalitate în rezervație. Astăzi, multe dintre aceste formațiuni individuale erodate sunt cunoscute sub nume precum „Labirint”, „Tunel” și „Picior de găină” și îi fac pe vizitatori să urce și să facă drumeții pe lângă suprafețele lor netezite.

Începem traseul care este marcat cu sens unic. Bledne Skaly nu este doar o rezervație ci o poezie în piatră. Deși la început poteca pare a fi oarecum obișnuită, pe parcurs devine din ce în ce mai incitantă. Stîncile au tot felul de forme, înaintarea se face pe scînduri din pricină că solul este foarte ud. De multe ori ai senzația că e gata, că s-a terminat și ai ajuns captiv între stînci. Apoi printr-un colțișor se întrevede continuarea. De multe ori este necesar să te apleci. Alteori să te stîngi ca să încapi printre stîncile extrem de apropiate. Ai practic de parcurs un întreg labirint, probabil fără amenajările de aici te-ai rătăci cu ușurință.

Copiii uită de toată oboseala acumulată pînă acum. Pentru ei Bledne Skaly este un loc de joacă. Merg în față, se cațără pe stînci, uneori am impresia că s-au pierdut.

Între timp simt că picură. Nori negri s-au adunat deasupra noastră. Dar locul acesta este mult prea fain ca să mai bagi în seamă și altceva. E greu de descris ce simți și ce vezi aici. De aceea vă sfătuiesc să vizitați acest loc dacă vreodată ajungeți pe aproape.

Ajungem și la finalul traseului. Acesta este marcat cu o poartă și cîteva băncuțe. Ne odihnim puțin. De aici pleacă trei trasee, noi îl alegem pe cel marcat cu bandă roșie. Acesta ne va duce, pe curbă de nivel, tot la locul pe unde am intrat.

Aproape de această potecă vedem bornele de graniță Polonia - Cehia. De asemenea mai sunt amenajate două puncte de belvedere către Cehia. Mai mult există și niște panouri în care ți se explică exact ceea ce vezi.

După ultimul punct de belvedere ne așteaptă o urcare pe trepte de piatră abrupte. Nu e mult de mers și astfel revenim la locul de unde am început traseul. Ajungem la căsuțele unde muncitorii își continuă lucrările. Aici citim un panou și vedem că a dat norocul peste noi. În ziua următoare urmează să se deschidă oficial această rezervație. Vizita se face contracost. Biletul pentru adulți este 14 zloți, pentru copii 7 zloți.

Rezervația Bledne Skaly este parte a Parcului Național Gor Stolowich. Mai multe detalii despre acesta găsiți aici:

https://pngs.gov.pl/english-version

Ne întoarcem pe un alt traseu, marcat cu bandă verde care ne duce la o parcare, evident goală din moment ce drumul de acces este închis. Undeva există un indicator Punkt widokowy adică punct de belvedere, aflat la 5 minute de mers pe jos. Începe să plouă. Cu toate că ne cam pierise entuziasmul, mergem spre acest punct de belvedere.

Și acesta este frumos, doar că vremea închisă nu permite să vezi prea departe. Și aici există un panou explicativ. Îmi place ideea aceasta, că practic știi foarte clar ce anume vezi.

Regăsim poteca bandă albastră și începem coborîrea. Din fericire ploaia se oprește dar tot trebuie să fim atenți cum călcăm pe pietrele ude. Ajungem cu bine la parcarea unde ne-am lăsat mașina.

Ziua noastră se încheie cu încă două ore de condus pînă la orașul nostru favorit din Polonia, Wroclaw.