Polonia, episodul 6: Karpacz și vîrful Snezka- Bogdan Balaban

Polonia, episodul 6: Karpacz și vîrful Snezka

Data publicării: 18 iun 2025

Cînd terminam episodul anterior eram în drum spre stațiunea Karpacz. Drumul s-a dovedit a fi unul drăguț, cu peisaje spectaculoase, cu urcări și coborîri. Ajunși în stațiune, profitînd de ultima oră de lumină, ne-am dus să experimentăm un fenomen rar: Anomalia gravitațională Karpacz.

Ce se întîmplă aici: mașinile, sticlele, mingiile urcă, iar apa curge în direcția greșită, tot la deal. Pare a fi un fel de truc ciudat al științei, sau poate chiar magie. Localnicii susțin că acest lucru se datorează faptului că aici există o scădere cu patru procente a gravitației.

Denumită Anomalia Gravitațională Karpacz, această parte a drumului este bine reprezentată pe hărțile și ghidurile turistice. Vizitatorii conduc până acolo, apoi privesc cum mașinile lor par să urce o pantă.

Asta am făcut și noi. Profitînd de faptul că strada era complet liberă am oprit motorul mașinii. Și aceasta, ușor-ușor a început să urce. Ba chiar la final a prin și ceva viteză. Evident copiii au fost amuzați de fenomen, așa că am repetat experimentul spre amuzamentul lor dar și al trecătorilor care ne-au salutat cu simpatie.

Dar, oricât de amuzantă ar fi teoria gravitației scăzute, acest loc este de fapt ceea ce se numește un deal gravitațional. Drumul coboară la vale cu o pantă foarte mică timp de aproximativ un kilometru, după care urcă ușor în pantă. Acest lucru creează o iluzie optică numită efectul dealului gravitațional, care este cauzat de un orizont parțial sau complet întunecat care ne păcălește creierul să vadă o pantă ascendentă acolo unde nu există.

Cu ocazia vizitei la dealul gravitațional, am văzut intrarea într-un traseu care duce pe vîrful Snezka, cum îi zic cehii, sau Sniezka, cum îi spun polonezii. Snezka este un vîrf de munte așezat pe granița dintre cele două țări. Și este cel mai înalt vîrf din Cehia.

Deși planul era ca a doua zi să plecăm direct spre casă, am zis să ne documentăm, poate reușim să urcăm pe munte. Să pleci dintr-o țară și să ajungi pe cel mai înalt vîrf din altă țară totuși nu e de colea. Am mai avut această experiență totuși atunci cînd am urcat pornind din Slovacia și am ajuns pe vîrful Rysy, cel mai înalt din Polonia.

Mergem la locul de cazare, mîncăm ceva în grabă și mă pun pe studiat. Avem noroc. Din Karpacz se poate urca cu telescaunul pînă la Cabana Na Kopie. Iar de acolo ar mai fi de mers o oră și jumătate, maxim două ore.

Facem noi o simulare, ne gîndim că dacă facem traseul dus-întors pînă la ora 15 avem și destul timp pentru o bună parte a drumului de întoarcere.

Așadar pe la ora 9 părăsim pensiunea și mergem la telescaun. Acolo e o parcare mare și..cam plină. Avem ceva probleme cu plata acesteia. Apelez la un grup de fete din Polonia. Nici măcar ele nu reușesc. Pînă la urmă ne scoate din necaz un ceh care reușește să se înțeleagă cu aparatul.

Toată povestea asta ne-a consumat vreo 15 de minute. Apoi mergem la telescaun. Văzînd cît era de plină parcarea, nu mă mir că e coadă consistentă și la telescaun. Totuși acolo treaba merge repede fiindcă telescaunul e mare, cu scaune de 4 locuri, și rapid.

Plătim 280 de zloți pentru urcare și coborîre. Și iată-ne la îmbarcare. Telescaunul urcă în jur de 20 de minute și ne lasă la 1350m altitudine. De acolo pornim pe. Doar că nu pe potecă. Ci pe o aleee în toată regula, frumos pavată și întreținută. Nu trece mult și vedem și vîrful. Este o piramidă de piatră cu pantă destul de abruptă. Dar pînă la baza ei mai e de mers în urcare ușoară. Intrăm pe un marcaj bandă roșie.

Poteca ne oferă belvederi spre vîrf dar și spre stațiunea Karpacz. Ne apropiem de o cabană, Dom Slask pe numele ei. Nu ne oprim aici deocamdată, ci mergem spre un punct de belvedere de unde putem privi în Cehia. Vedem de asemena și o potecă ce ajunge aici din țara vecină.

După cabană mai avem un pic de mers relativ drept, după care începe partea tehnică și grea. Aleea se îngustează dar traseul rămîne la fel de amenajat. E pietruit, are trepte și balustrade. Și mai e și al naibii de aglomerat. Mie aceste amenajări mi se par cam exagerate.

Peisajul se schimbă și el. Partea aceasta seamănă cu Retezatul nostru, cu mulți bolovani. Sunt amenajate două puncte de belvedere

Urcăm constant și ne mirăm de cît de lipsiți de politețe și de bun simț sunt majoritatea turiștilor care coboară. O regulă nescrisă a muntelui spune să dai prioritate celor care urcă. Aici nu e cazul. Toți sunt grăbiți și mai mult stau pe partea cu balustrade.

Reușesc să mă enervez și părăsesc poteca. Prefer să urc la liber fără a fi agasat sau împins. Și cu ocazia asta am și viteză care mă poartă spre un mic balconaș unde este amenajat un punct de belvedere. Pînă la vîrful Snezka mai sunt cîteva minute. Aici se găsesc mai multe construcții.

Cea mai impozantă este o stație meteorologică, ce se află în Polonia.

Apoi găsim bisericuță de lemn, ce se află pe graniță, numită Kaplica św. Wawrzyńca. Din păcate este închisă.

Mai există un monument numit Trigonometrcki Bod.

În spatele ei este o cabană, Postovna. Bine, e mai degrabă un bar-restaurant. Are o selecție mare de beri din Cehia și Polonia, chestii de mîncat, dar nu gătite, și suveniruri. Colecționarii își pot pune o ștampilă care să le amintească de faptul că au trecut pe aici.

Puțin mai jos se găsește o stație de telegondolă care urcă din Cehia.

Pe undeva găsim și stîlpii care ne arată că suntem pe vîrful Snezka, 1603m, cel mai înalt vîrf din Cehia.

Din păcate, chiar cînd am ajuns vîrful a fost învălui în ceață. E și un pic de zăpadă și bate vîntul. Cu toate astea am sta și am așteptat ca vremea să se limpezească. Și bine am făcut. Panorama este superbă.

Studiem puțin și traseul de coborîre. Pentru un pic de variație, nu vom mai coborî pe traseul de urcare ci vom urma un altul care la început coboară mai tare, apoi merge mai spre baza piramidei. Acest traseu este marcat tot cu bandă roșie. Într-adevăr, în primele sute de metri se coboară mai susținut. Dar drumul este larg și făcut astfel încît să se poată merge și cu mașina.

Așadar acet marcaj intră în Cehia, apoi revine pe graniță într-un loc unde este o răscruce de drumuri. Banda roșie ține granița și creasta matematică a muntelui. Noi însă vom coborî de aici pe bandă albastră. Drumul merge cam pe curbă de nivel, coborînd ușor. Relativ repede ajungem la Cabana Dom Slask un facem o pauză de masă.

Mie nu prea îmi arde de mîncare, așa că pînă manîncă copiii intru în cabană. Acolo e puhoi de lume ce stă la coadă și la mîncare dar mai ales la toaletă. Iau ștampilă și de la această cabană. De aici pleacă un traseu marcat cu bandă roșie spre Karpacz. La începutul său e ceva zăpadă, dar nu de speciat. Cu toate acestea, traseul este închis.

Plecăm spre stația superioară a telescaunului. Ne-am mișcat mai bine decît ne așteptam. Luăm o ștampilă și de acolo, ne urcăm în telescaun și coborîm. Copiii le fac cu mîna celor care urcă și sunt salutați la rîndul lor.

Terminăm excursia pe la ora 14:30. Plecăm din parcare și mai facem încă odată experimentul cu dealul gravitațional. De data asta avem mulți spectatori care se minunează și ne fac cu mîna. Pentru că lucrurile au mers bine, ne mai oprim în Karpacz pentru a lăsa copiii la un loc de joacă. Și evident e timpul și pentru o înghețată.

În Karpacz pare a fi o întîlnire a pasionaților de mașini sport Corvette. Pe cîteva le-am putut fotografia. Cît au stat copiii la joacă, am mai vizitat o bisericuță și Muzeul Sportului.